În jurul eroului, totul devine tragedie, în jurul semizeului, totul, dramă satirică, iar în jurul lui Dumnezeu, totul devine – ce? Poate că “lume?”
(Dincolo de bine și de rău, 1886)
Personalitatea e cea mai mare fericire harazita oamenilor.
Fiecare dintre noi are inclinatiile sale si poarta in sine germenele destinului sau.
Prea putine personalitati se bucura cu adevarat de popularitate.
Era un om atat de mare, incat am uitat defectele lui.
Greselile unui om mare se deosebesc de greselile unui om de rand prin aceea ca de obicei se pot explica din insusirile lui bune.
Oamenii sunt in asa fel facuti, incat nu numai ca prezinta la fiecare pas diversitati ireductibile, dar si instinctele lor cele mai adanci ii imping, in mod irezistibil, sa-si traiasca viata in chip diferit, adica fiecare in felul sau.
Omul nu e ceea ce ascunde, el e ceea ce infaptuieste.
În fiecare dintre noi locuiesc două persoane, una dintre ele certând-o pe cealaltă pentru cele săvârşite.
Fiecare om tinde sa se depaseasca pe sine. Orice moment trebuie sa fie superior celui anterior. De la inaltimea ultimei etape savarsite in realizarea personalitatii absolute, totale, omul poate sa-si contemple critic drumul parcurs, sa priveasca de la inaltime si cu luciditate trecutul.
Eu nu sunt altceva decat o pata de sange care vorbeste.
Anumiti oameni sunt mai mult decat indivizi, sunt umanitati. In ei salasluiesc toate virtualitatile deopotriva.
Spune-mi ce crezi ca esti si-ti voi spune ce nu esti.
Spiritul de moderatie si oarecare intelepciune in viata ii lasa pe oameni in obscuritate: le trebuie merite mari pentru a fi cunoscuti si admirati sau, poate, pacate mari.
Toti oamenii mari au fost la inceput ignorati.
Eu sunt in semnul scorpionului. Scorpionii se chinuie, se consuma.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.