E trist ca nimeni să te ştie,
Dar şi mai trist să-ţi zici mereu
Că te-a pătruns nimicnicie
Deşi ai fost ca Dumnezeu.
Unde sunteţi, iubiri deşarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă-ngâni cu faţa ta?
În viaţa lumii acestie,
Ce-i fără capăt şi-nceput,
În toată neagra veșnicie
O clipă numai te-am avut.
De-atunci te chem din întuneric
Şi amintirea ta dezmierd
Până ce răsari… un vis himeric,
Abia răsari… şi iar te pierd.
Ca la un zvon ce lin adie
Urechea țin, mereu ascult…
Tot mai puţină armonie…
Pustiu din ce în ce mai mult.
Şi din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Şi-n mângâieri, de tot sărac.
(E trist ca nimeni să te ştie)
Când iubești cu adevărat, iubești până și slăbiciunile obiectului iubit.
(Prada neantului)
© CC
Am pierdut Grădina, spune ea, dar l-am găsit pe el şi sunt mulţumită. Mă iubeşte cât poate, iar eu îl iubesc cu toată forţa firii mele pline de pasiune (...) Dacă mă întreb de ce îl iubesc, descopăr că nu ştiu şi, de fapt, nici nu prea mă sinchisesc să aflu…
(Jurnalul lui Adam şi al Evei)
Prima dragoste este intotdeauna legata de cele mai mari suferinte.
A nu iubi nu e nimica, a nu putea iubi e grozav.
Exista doua feluri de a-ti dovedi dragostea pentru o femeie; casatorindu-te cu ea daca este libera si respectand-o daca nu este.
Iubirea cheama iubire si ea. Nu este atat de important ca sa fii iubit, cat sa iubesti tu cu toata puterea si cu toata fiinta.
Cine iubeşte, acela se şi teme; iubirea este un vas al suferinţei; în iubire îşi au rădăcina suferinţele; renunţă la ele şi trăieşte fericit.
Inima fără iubire e ca o grădină fără flori.
Proverb francez
© CCC
Şi ce! Şi ce! Nu trebuie să te complici! Trebuie să le spui lucrurilor pe nume. Iubeşti şi, după aia, nu mai iubeşti.
(Cu ocazia unei cine luate la ea acasă, în 1966, împreună cu Brigitte Bardot şi Bernard Frank)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.