Citate de Heinrich Heine

Zeilor! Metehne ne dati mereu, pentru a ramane oameni.

Oamenii sunt diferiti in viata, dar asemanatori in moarte. © CCC

Multe minuni sunt pe lume, dar nu este niciuna mai mare decât omul. (Antigona)

In fiecare moment, omul poate, printr-o hotarare subita a vointei sale, sa introduca in desfasurarea evenimentelor o forta noua, neasteptata si schimbatoare, care este in stare sa imprime evenimentelor un alt curs, dar care, din cauza caracterului ei schimbator, nu e susceptibila de a fi masurata.

Un lucru e sigur; anume acela că omul nu este cea mai veche problemă și nici cea mai constantă care s-a pus cunoașterii umane. (Cuvintele și lucrurile)

Cata frumusete, cata generozitate si noblete sufleteasca stau ascunse chiar si in firea celor mai umile fapturi omenesti.

...Se pare ca a trecut acea perioada mondiala a istoriei universale, in care actiunile individuale ieseau in evidenta; eroii timpurilor mai noi sunt insesi popoarele, partidele, masele; tragedia moderna se deosebeste de cea antica prin aceea ca astazi corurile sunt acelea care actioneaza si joaca rolurile principale, pe cand zeii, eroii si tiranii, care erau pe vremuri personaje active, sunt redusi la rolul unor reprezentanti mediocri ai vointei partidelor si actiunii popoarelor.

Sunt om si nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e strain.

Părinţii ne ajută să devenim oameni. Cărţile bune - să rămânem.

Fiecare om este o umanitate, o istorie universala.

…Muzica este poate ultimul cuvant al artei, dupa cum moartea este ultimul cuvant al vietii.

Omul face rău aşa cum albina face miere.

Oamenii nu sunt niciodată atât de simpli cum par. (Vă place Brahms?)

În lume-s multe mari minuni! Minuni mai mari ca omul nu-s. (Antigona)

Omul este o trestie, cea mai slaba din natura, dar este o trestie ganditoare. Nu e nevoie ca intregul univers sa se inarmeze pentru ca sa-l striveasca. Un abur, un strop de apa, ajunge ca sa-l ucida. Dar chiar daca universul l-ar strivi, omul inca ar fi mai nobil decat cel care-l ucide, fiindca el stie sa moara si isi da seama de avantajul pe care universul il are asupra lui. Pe cand uni­versul nu stie nimic din acestea.

Trebuie sa fii un om viu si un artist postum.

Exista oameni care cred ca cunosc bine pasarea, pentru ca au vazut oul din care a iesit.

Cat de ciudata este indeobste aceasta faptura cu doua picioare, omul: implantat in tina, si lovindu-se cu crestetul de cer, capabil, atata vreme cat este flamand si framantat de pofte nesatioase, sa nascoceasca cele mai josnice ganduri, pentru a-si indestula trebuintele firesti, dar avantandu-si numaidecat gingas si gratios simtamintele si mintea spre nori, de indata ce are o farama de paine in pantec si si-a potolit poftele.

Nimic pe lumea asta nu merita sa fie cumparat cu pretul sangelui omenesc.