Citate de Ion L. Caragiale

Nimic nu e mai frumos decat adevarul, nici mai adevarat decat frumosul.

Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.

Toate cărţile din lume, de când lumea câte-au fost, Minunatul meu prieten le cunoaşte pe de rost; Tot ce mintea omenească până astăzi a ştiut, În savantu-i cap de dascăl, s-a-ndesat şi… a-ncăput: Bibliotecă vestită! aşa plină, că-n zadar Am dori să mai încapă şi un bibliotecar. (Savantul)

Spera, nu inceta un moment a spera ca straduinta ta cinstita va ajunge rasplatita candva.

“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.

Nu spera în ceea ce nu se poate spera. © CCC

Speranta are ochii stralucitori. (Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare) © CCC

Adeseori luăm speranța drept certitudine, pentru a-i purta noroc. © CCC

Speranta: cea mai mare si mai dificila victorie pe care un om poate sa o obtina asupra sufletului sau.

Speranța este ca cerul nopții: nu există colț atât de întunecat în care ochiul încăpățânat să nu ajungă să descopere o stea. © CCC

Dupa furtunile sufletului, ca si dupa ale naturii, invie flori ce le credeam uscate.

Speranta este cel mai folositor sau cel mai primejdios dintre bunurile noastre.

Trebuie sa trecem peste dezamagirile noastre; in asta consta arta de a trai.

Plouă cu soare, toate speranţele vor înmuguri…

Tot ce trezeste speranta este demn de lauda.

În noaptea întunecată, Mai devreme sau mai târziu, Va străluci o speranță Și va încolți biruința ta. (Contra vânturilor și mareelor) © CCC

Cel care vorbește singur speră să vorbească într-o zi cu Dumnezeu. (Câmpiile Castiliei) ©  CCC

Ferice de cel care nu nădăjduiește nimic, căci nu va fi niciodată dezamăgit. (Scrisoare către John Gay din 6 octombrie 1727) © CCC

Nu exista situatie oricat de disperata din care sa nu se poata iesi, sa nu existe o cale de scapare, o speranta. Si atunci cand vrei si doresti aprig sa ajungi la telul pe care-l visezi, pana si cea mai slaba si desarta speranta iti apare demna de luat in seama.

Mișelule, să ne deslușim, ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor, amăgești o ființă nevinovată... o femeie... o femeie! Ochi alunecoși, inimă zburdalnică!... (Replica lui Pampon în "D-ale carnavalului")