Citate de Henrik Pontoppidan

Cat e de crud, cand te afli intre ai tai, strain.

Cine nu stie sa fie singur intr-o multime, nu stie sa-si populeze solitudinea.

Cea mai mare suferinta este sa te simti singur, fara iubire, abandonat de toti. © CCC

Nimic nu e mai rau decat singuratatea. Singuratatea poate ajuta un barbat sa se realizeze, dar pe o femeie, o distruge. © CCC

Singuratatea este buna pentru spiritele mari si rea pentru cele mici. Singuratatea tulbura creierele pe care nu le ilumineaza. © CCC

Singuratate: Am fost un copil singuratic si am stiut intotdeauna sa umplu aceasta singurătate. Cu toate acestea, profesia mea face sa fiu inconjurata in mod constant. Astfel, în mijlocul acestui tumult, simt de multe ori nevoia sa fiu un pic singura. (Sylvie Vartan de la A la Z: S de la Singuratate) © CCC

Nimeni nu descopera vreodata profunzimile propriei singuratati. © CCC

Cu cât o minte este mai puternică și originală, cu atât se va înclina către religia singurătății.

Un om singur este intotdeauna in companie rea.

Originalitatea prosperă într-o stare de izolare liberă de influențele exterioare care sunt nocive pentru mintea creatoare. Fii singur, acesta este secretul invenției, fii singur, atunci se nasc ideile.

Iarta-ma ca iubirile se fac nou-nascuti, Si nou-nascutii singuratati, si singuratatile iubiri…

Singurătatea este o detașare care duce la o revărsare a preaplinului. Dacă nu dă roade, este doar izolare. (Spiritul singurătății) © CCC

Fiecare corp este singur, sufietul - niciodata.

Marea noastra suferinta in viata este ca suntem vesnic singuri, si toate eforturile noastre, toate actiunile noastre tind doar spre a scapa de aceasta singuratate. (Singuratatea) © CCC

Infernul se afla in intregime in acest cuvant: singuratate. © CCC

Dacă aș crede în providență, aș îngenunchea în fiecare dimineață drept recunoștință că m-am născut într-un secol măreț în care omenirea a devenit, în sfarșit, conștientă că e atotputernică și a început să transforme lumea după pofta ei.

Dar, sub masca rece a unei lumi de gheaţă, strivit de risipa de vorbe şi rostiri mincinoase, ochiul său se simte părăsit. Individul simte cum planează asupra sa demonul singurătăţii, al izolării în cosmos. Nu ştiu dacă vreodată aţi încercat acest sentiment într-un strigăt comprimat de disperare. De timpuriu, Cioran percepe existenţa, prin prisma negativităţii exacerbate, ca o cădere, un declin, o voluptate satanică, însemnată de tragicul experienţei individuale. Totodată, cetăţeanul român ajunge la stadiul de “erou turmentat” din cauza unei monotonii insuportabile, sau a recunoaşterii unei limitări personale organice. Idealizează violent, utopic.

Pentru mine, singurătatea este fotografia lumii moderne, cu toate că este suprapopulată. © CCC

Un suflet mare nu e niciodată singur. Chiar dacă destinul i-ar lua prietenii, el, în cele din urmă, îşi va face alţii.

Pe mine mă uimise atunci nu atât frumuseţea ei, cât singurătatea cu totul neobişnuită, nemaivăzută, ce i se citea în ochi. (Maestrul și Margareta)