Citate de Anton P. Cehov

Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.

Istoria n-ar trebui sa fie istoria regilor si a razboaielor, ci istoria ideilor.

Sinuciderea nu poate fi privita decat ca slabiciune. E mai usor sa mori decat sa induri neclintit o viata chinuita.

E mai bine sa mori din pricina prostilor decat sa fii laudat de ei.

Ideea mortii este o idee experimentala; ideea imortalitatii sufletului nu este un concept, ci o idee abstracta.

Fii corect. Restul va veni de la sine. © CCC

Incepi sa mori atunci cand pe nici un plan de activitate nu te mai poti depasi.

Ești tânăr să vorbești despre moarte, spuse împăratul, uitându-se la bufon. Învață mai degrabă să trăiești, să te bucuri de darurile oferite de un zeu atât de risipitor și necunoscut: căldura soarelui, răcoarea mării la amiază, mirosul pădurii seara, caii galopând peste câmpie. Ești bogat pentru că ești în viață. Chiar și nefericirea este încă viață. Învață să iubești și să te bucuri și, de asemenea, învață să suferi. Și, când va veni timpul, vei învăța să mori. (Gloria imperiului: un roman, o istorie) © CCC

Inainte de a ma naste, am fost o vesnicie intreaga ”nimic”. De ce ma tem acum de aceeasi ”inexistenta” cu care am avut o vesnicie timp sa ma obisnuiesc si-n care am fost deja? Nu inteleg.

Nici dragostea, nici prietenia si nici respectul nu leaga mai mult oamenii decat ura comuna fata de cineva

Oamenii se zbuciuma din pricina ca se tem de moarte.

Oamenii nu suporta ideea sfarsitului lor si de aceea incearca sa se amageasca cu iluzii desarte.

Nu cred in viata de apoi, dar o sa-mi iau lenjerie de schimb cu mine.

Fiecare individ moare dupa imaginea pe care si-o face despre acest eveniment.

Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti  vine sa  crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste.

Oamenii sunt mai sinceri si mai buni cand isi petrec oaspetii la plecare, decat cand ii intampina la sosire.

Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.

Pe muritori, puterea ta divină I-a zămislit și prefăcut în tină. Dar de-au fost buni, de ce le-ai vrut pieirea? Iar de-au fost răi, au cine e de vină?

Nu se moare de bătrâneţe, ci de boală.

E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata... Nu te odihnesti niciodata pentru munca ce ai facut-o, ci pentru aceea ce o vei face.