Citate de Anton P. Cehov

Adevarul si frumusetea nu pier, ele fac parte din esenta vietii omenesti si a intregii firi.

Inalta-ti sufletul atat de sus, ca nici o ofensa sa nu poata ajunge la el.

S-ar putea ca dispozitia noastra sufleteasca, atunci cand suntem indragostiti, sa ne fie tocmai starea normala.

Nimeni nu se naste desavarsit; cu fiecare zi te desavarsesti in fiinta ta.

Nenorocirea e ca moartea nu constituie un fenomen intamplator sau ceva iesit din comun, ci o intalnim la tot pasul.

Omul trebuie inteles ca un element de evolutie. Sa nu ne intrebam ce este cineva. Sa ne intrebam ce devine?

Cand omul se simte nefericit, totul in jurul lui pare fara noima, searbad si ieftin.

Ca sa atingi perfectiunea, trebuie mai intai sa nu fi inteles multe lucruri, iar daca le intelegi prea in graba, risti sa nu le intelegi bine.

Suntem toti facuti in asa fel incat am putea fi mai buni si cred ca cea mai mare inteligenta este tocmai aceea care sufera mai mult de limitele ei.

Nu exista rai, dar trebuie sa ne straduim a merita sa existe unul.

Din obscuritate, pamantul si oamenii lui ies incet si treptat.

Moartea este ingrozitoare, dar si mai groaznic ar fi gandul ca vei trai vesnic si nu vei muri niciodata.

Slavă Domnului, creierul meu este încă în locul potrivit! Dar se pare că sentimentele s-au stins. Nu vreau nimic, nu am nevoie de nimic, nu iubesc pe nimeni... în afară de tine, poate. (Unchiul Vanea) © CCC

Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.

Nu te inspaimanta decat ceea ce mintea nu poate sa inteleaga.

Putea sa filosofeze despre dragoste, dar nu era in stare sa iubeasca.

Va veni, va veni cu siguranta vremea aceea a desavarsirii, cand omul, cu cat va fi mai incredintat in mintea lui de apropierea unui viitor mai bun, cu atat mai putin va avea nevoie sa-si caute in acest viitor motivele actiunilor sale; atunci el va faptui binele pentru bine, si nu pentru ca nu stiu ce arbitrare rasplati sunt stabilite, care si-au avut alta data rostul unic sa-i fixeze si sa-i intareasca privirea sovaitoare spre a putea descoperi rasplatile intrinseci, mai bune, ale binelui.

Oamenii sunt mai sinceri si mai buni cand isi petrec oaspetii la plecare, decat cand ii intampina la sosire.

Aproape intotdeauna poti nazui sa ajungi pe felurite cai la culmile desavarsirii.

Ca sa traiesti, trebuie sa ai un scop si sa te agati de el. Daca veti munci numai pentru prezent, munca voastra va da rezultate slabe; trebuie sa munciti mai ales pen­tru viitor…omenirea a trait intotdeauna pentru viitor.