Vremea, in scurgerea ei, raneste sau ucide sentimentele cele mai aprinse si cele mai gingase. Slabeste admiratia, luandu-i hrana ei de capetenie: surpriza si mirarea; distruge iubirea si nebuniile ei divine, clatina credinta si speranta, despoaie toate nevinovatiile.
Patria se cuvine asezata deasupra a tot ce exista, chiar si a zeilor, caci ea ii cuprinde pe toti... altarele zeilor si mormintele stramosilor, iata patria. Esti al ei prin comuniunea amintirilor si a sperantelor.
Virtus sola nobilitat.
Numai virtutea innobileaza sufletele.
Fiecare virtute, fiecare viciu isi are timpul lui, apoi nu mai e la moda.
Un lucru, mai ales, da farmec gandirii omenesti: incertitudinea. Un spirit care nu e mereu nelinistit, ma plictiseste sau ma irita.
Este in puterea noastra sa nu acceptam viciile; dar sa le prescriem o limita odata ce le-am acceptat, aceasta nu mai e in puterea nimanui.
Pentru a fi un om virtuos, trebuie sa ai intentia de a fi astfel.
Dum vitant stulti vitia, contraria currunt.
Prostii, cand cauta sa se fereasca de anumite vicii, cad in altele opuse acestora.
(Horatius, Satirae)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.