Din ziua când, la nouăsprezece ani, se măritase şi se mutase în această vilă, ea nu cunoscuse fericirea. O, zei! Ce-i lipsea acestei fiinţe? Ce-i trebuia acestei femei, în ai cărei ochi ardea totdeauna o mică flacără de neînţeles? Ce-i trebuia acestei vrăjitoare, cu uitătura puţin crucişă, care în acea zi de primăvară ieşise ţinând în mână un buchet de mimoze? Nu ştiu, nu am aflat. Desigur, spunea adevărul, avea nevoie de el, de maestru, nu de vila aceea în stil gotic, nici de grădina ei, şi nici de bani. Spunea adevărul, pe el îl iubea.
(Maestrul și Margareta)
Nimic nu deschide mai bine ușile ca o femeie frumoasă.
© CCC
A numi femeile „sexul slab” este o defăimare; este o nedreptate a bărbatului faţă de femeie. Dacă non-violenţa este legea umanităţii, atunci viitorul aparţine femeilor.
(Toți oamenii sunt frați)
© CCC
Incetam sa le mai iubim atunci când ele (femeile) nu mai ştiu cum sa obtina ceea ce vor de la noi.
Nous cessons de les aimer quand elles ne savent plus par quel bout nous prendre.
E clar că Dumnezeu le-a creat pe femei numai ca să-i îmblânzească pe bărbaţi.
Femeile nu sunt facute pentru a fugi; cand fug inseamna ca vor sa fie ajunse.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.