Citate despre Greseala

De două ori a greşit Creatorul: când a făcut aurul şi apoi când a făcut femeia. Proverb indian

Chiar omida, sau crisalida, prevesteste cat de impodobit un fluture va fi.

Doar cei care sunt adormiti nu fac greseli.  

Supremul merit al fiintei ganditoare e acela de a putea actiona la maximum asupra imprejurarilor, nepermitandu-le decat un minim de actiune asupra ei.

Da, greşelile le făcea cu puritatea, cu simplicitatea şi cu neglijenţa unui copil. A unui copil care se simţea iubit şi ştia că i se iartă orice. (Despre George Topârceanu, din corespondența Otiliei Cazimir)

Nu este lipsit de intelepciune, nici marginit, acela care se ridica dupa ce a cazut in greseala, in loc sa persiste in ea.

Orice om poate gresi, dar numai nebunul staruie in greseala.

Nimic nu seamana mai mult a nevinovatie decat o imprudenta.

Ceea ce are insemnatate este sa cunosti ceva bine si sa-l poti face ca nimeni altul in jurul tau. Sa devii ceea ce esti.

Doar cine-a plîns de dor, durerea-mi ştie! Stingheră, fără zbor spre bucurie, un loc mereu măsor de pe tărie. Ah! blîndul meu amor e-n pribegie. Ca beată sînt, şi mor arzînd de vie. Doar cine-a plîns de dor, durerea-mi ştie! (Doar cine-a plîns de dor) (Traducere Teodor Boşca)

Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.

Nu traim indeajuns ca sa tragem vreun folos de pe urma greselilor noastre; le savarsim in tot cursul vietii si tot ce putem face, tot gresind astfel mereu, e sa murim indreptati.

N-are culoare şi chip nici floarea de viţă-de-vie, Dar cînd ciorchinele-i copt, farmecă oameni şi zei. (Elegii romane) (Traducere Teodor Boşca)

Este mai usor de recunoscut eroarea, decat de gasit adevarul; aceea sta la suprafata… acesta-i in adancime.

Mentalitatea ipocrita a societatii noastre iarta mai usor o fapta vinovata, daca-i invaluita in pudoare, decat greseala, marunta si inocenta in fond, care sfideaza.

Primul si ultimul lucru care se cere geniului este iubirea adevarului.

Să-mi fii tu oare-n veci pierdută? Te-ai dus fără păreri de rău? În încăperea-acum tăcută Aud într-una râsul tău.   Cum călătorul, dimineața, Scrutează-al spațiului mister, Dar zarea i-o ascunde ceața, Iar ciocârlia cântă-n cer:   Astfel privirea mea străbate Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi, Iar cântecele mele toate Te cheamă jalnic înapoi! (Celei de departe) Traducere de N. Porsenna

Iubeste adevarul, dar iarta greseala.

Nu numai ceea ce a dobandit prin nastere, dar si ceea ce a cucerit prin fapta lui este omul.

Nu recunosc o mai nobila insusire decat a recunoaste dusmanului meritele sale.