Să-mi fii tu oare-n veci pierdută?
Te-ai dus fără păreri de rău?
În încăperea-acum tăcută
Aud într-una râsul tău.
Cum călătorul, dimineața,
Scrutează-al spațiului mister,
Dar zarea i-o ascunde ceața,
Iar ciocârlia cântă-n cer:
Astfel privirea mea străbate
Prin crâng, pe câmp, prin locuri noi,
Iar cântecele mele toate
Te cheamă jalnic înapoi!
(Celei de departe)
Traducere de N. Porsenna
Cine imi suporta greselile devine stapanul meu, chiar daca imi este servitor.
Unele cuvinte se inalta ca flacara, altele cad ca ploaia.
Nu este lipsit de intelepciune, nici marginit, acela care se ridica dupa ce a cazut in greseala, in loc sa persiste in ea.
Doar cine-a plîns de dor,
durerea-mi ştie!
Stingheră, fără zbor
spre bucurie,
un loc mereu măsor
de pe tărie.
Ah! blîndul meu amor
e-n pribegie.
Ca beată sînt, şi mor
arzînd de vie.
Doar cine-a plîns de dor,
durerea-mi ştie!
(Doar cine-a plîns de dor)
(Traducere Teodor Boşca)
Oamenii de spirit savarsesc multe greseli in viata, fiindca nu-i cred pe semenii lor atat de prosti pe cat sunt in realitate.
A fi, inseamna a fi luptator.
Datoria: să-ți placă ce-ți impui ție însuți.
(Cugetări în proză, 1870)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.