Citate despre Gluma

Cine are noroc de a avea destul sa nu doreasca mai mult.

Nu ma dau drept nascut din tata ilustru, ci ceea ce sunt.

Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.

Prudentul si prea timidul, in fata furtunii, se tarasc pe pamant.

Virtus post nummos. Virtutea este mai presus decat banul. (Horatius, Epistulae)

Ab ovo usque ad mala. De la ou pana la mere. (sens figurat: de la inceput pana la sfarsit) (Horatius, Satirae)

De ce nu e mai nimeni multumit de soarta ce-o intamplare sau vremea i-a menit. Pornit in orice clipa, sa inalte osanale aceluia ce-n viata urmeaza alta cale.

Mania e o nebunie scurta.

Cei dintai sa ma numeasca printre cei din urma pot, daca cei din urma, printre cei din frunte ma socot.

Semintele glumei salasluiesc in mintile tuturor oamenilor si, desi roadele lor pot fi domolite de ratiune, meditatie si bun-simt, sunt foarte capabile de a exploda, inflorind pe deplin, in cugetul celui mai mare geniu.

Sa-ti inchipui ca fiecare zi ce-ti rasare este ultima.  

Fă altora ce îți place ție, apoi fugi. © CCC

Drept e cand indulgenta ceri pentru greseli, s-o acorzi si tu insuti.

Natura cand face minuni, nu sunt zeii aceia ce le trimit din a cerului bolta inalta.

Odi profanum vulgus. (Horațiu, „Ode”, III, 1, 4) Urăsc mulțimea ignorantă. Cu aceste cuvinte începe prima strofă a celei de-a treia cărți din Odele (Carmina) lui Horațiu. Horațiu își exprimă detașarea față de oamenii incapabili să-i înțeleagă opera, specificând că numai o elită va putea înțelege și aprecia ceea ce spune. Astfel, poetul dorea ca opera sa să fie apreciată numai de cunoscători. Cuvintele au căpătat un sens ironic, desemnând infatuarea scriitorilor care cred că este înjositor pentru ei să fie înțeleși de oricine. Ulterior, expresia a devenit un proverb prin care se exprimă o superioritate disprețuitoare față de masa plebeiană, față de omul din popor, considerat profan și ignorant și care nu reușește să aprecieze frumusețea poeziei. © CCC

Nimeni nu este in toate privintele fericit.

Dulce si de cinste este a muri pentru patrie.

Compesce mentem! Pune frau viciilor! (Horatius, Odae)

Nimeni cu soarta pe care o are, sau ratiunea i-a dat-o, sau i-a aruncat-o intamplarea, nu-i multumit, si lauda pe cei ce bat cai diferite.

Crescentem sequitur cura pecuniam, Maiorumque fames. Creșterea avuției aduce după sine grija și foamea de mai mult. (Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.) (Cartea a III-a, Oda XVI, rândurile 17-18.)