Iubeşti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori şi de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubeşti - când suavă icoana
ce-ţi faci în durere prin veac
o ţii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânţi să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubeşti - când simţiri se deşteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-aşteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubeşti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îţi este-n aceeaşi măsură
şi lavă pătrunsă de lună.
(Iubire)
Melancolia este o reductie la zero a capacitatii noastre innascute de a ne autoiluziona.
Etiopienii își fac zeii negri și cu nasul plat, tracii spun că ai lor au ochii albaștri și părul roșu.
© CCC
Picurul de roua improspateaza agreabil o floare, dar nu o fecundeaza.
Nu esti mandru cand te gandesti ca zeii, obisnuiti cu lumina si vesnicia, daca s-ar cobori pe pamant n-ar putea suporta greul acestei vieti, in vreme ce tu invingi si nazuiesti spre culmi?
Intr-un cuvant rasuna nu numai sensul sau, rasuna in el intregul univers, precum intr-o scoica marea.
Frumoasa nu e in primul rand frumusetea, ci frumusetea usor atinsa de nefrumusete.
Cand formulezi un aforism, trebuie sa-l aduci in situatia de a refuza orice adaos. Un aforism trebuie sa fie ceva canonic incheiat, ca Biblia.
Fiinta care poate fi denumita nu este fiinta suprema.
© CCC
A filozofa inseamna a incerca sa raspunzi cu mijloace supermature la intrebari pe care si le pun copiii.
Poetul - un donator de sange la spitalul cuvintelor.
O dilema fara iesire: vegetalele sa le apreciezi pentru floare sau pentru rod?
Cine crede-n zbor e stapan peste zare.
Trandafirii mint, visele mor.
Papadia realizeaza simbolic un suprem ideal organic si spiritual: din samanta ea isi face o aureola.
Daca am fi absolut siguri de virtutile memoriei, nu am ridica monumente.
Paradoxul - strigatul imposibil pe care il scoate inefabilul cand il impingi pana la paroxism.
Când zeii vin în mijlocul oamenilor, ei nu sunt cunoscuţi. Iisus n-a fost; Socrate şi Shakespeare n-au fost.
Ca numesti pe cineva patimas nu depinde de marimea, intensitatea, puterea patimii sale, ci de rolul ce-l are patima sa in echilibrul fortelor sale sufletesti. Imi pot inchipui foarte bine un om slab, coplesit de cea mai spalacita patima, de alta parte un om cu suflet adanc si larg, stapanit de cea mai puternica patima, fara de a-ti face vreodata impresia unui patimas.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.