Citate de Adam Mickiewicz

Ce este viata omeneasca in aceasta lume schimbatoare? Doar o clipa. (Strabunii) © CCC

Masoara-ti puterile dupa aspiratiile tale si nu aspiratiile dupa puterile tale. (Cantecul Philaretilor) © CCC

Cine ignora dragostea traieste fericit; are parte de nopti linistite si zile netulburate in casa lui pasnica. (Strabunii) © CCC

Fiti indulgenti cu altii si severi cu voi. (Cartea natiunii si a pelerinilor poloni) © CCC

Doar te-am văzut și-ndată m-am și aprins la față Cătând o cunoștință-n privirile-ți străine; Împuprurarea ta s-a și răsfrânt în mine Ca roza care pieptu-și deschide-n dimineață. Doar ai cântat - și plânsul un văl mi-a pus privirii Căci inima-mi fusese de glasul tău mișcată; Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii. Iubito! Ochii tăi, deschis să recunoscă De-am să te mișc vreodată cu vorba sau privirea; Nu-mi pasă: oameni, soartă, de-au să se-mpotrivească, Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis Și dacă mâna-ți altuia au s-o dăruiască, Să recunoști că mie mi-e sufletul tău scris. (Laurei) (Traducere de Miron Radu Paraschivescu)

Inima nu are stapan, ea nu este sclava si, la orice constrangere, stie sa doboare obstacolul. (Strabunii) © CCC

Indulgenţa este forma cea mai politicoasa a detasarii.

Limba minte cuvantul si cuvantul, gandul. (Strabunii) © CCC

Si, mai ales, sa fim indulgenti unul cu celalalt. (Odinioara si altadata) © CCC

În fragede cânturi cereşti - o melodie, Abia de s-aude - cânt de ciocârlie, Prima albă floare iată că învie, Ghioceii străluce în perdea aurie.   Eu: E prea devreme, floricico, prea devreme Nordul răsuflă încă ger, Albe zăpezi din munţi aşteaptă vreme, Dumbrava e udă până la cer.   Abia de-i miji luminiţa aurie, Să te-ascunzi sub poala mamei-pădure, Când dinţii de chiciură târzie Sau perla rece de rouă, viaţa vor să-ţi fure.   Floricica: Viaţa noastră-i trai de fluturi, Trează-n în zori, seara te scuturi; E mai bună clipa - una în Prier, Decât multe-n toamnă-n ger.   Pentru Domnul strângi pomană, Daruri, la prieteni sau iubită, Din floarea mea tu fă cunună, Cunună pe cunună împletită.   Eu: În neruşinata iarbă, în sălbatica pădure Ai crescut tu floare dragă! Cu o strălucire slabă şi de stat micuţă tare, Cine-ţi dă mândrie, fală?   N-ai culorile din zori, Nici baticul de tulipă, Nici rochiţele de crin, Nici roza pictată-n sân.   Te voi împleti-n cunună; Dar încredere, de unde-atâta! Prietenii şi cu iubita Te primesc cu drag în mână?   Floricica: Prietenii mă culeg de cu seară, Înger vestitor de primăvară; Prietenia n-are strălucire multă La umbră mai bine-ascultă.   Demnă de ce-i mânuţa fetei Spune-mi, divină Maria! Pentru primul mugur-tulei, Capăt prima... ah! doar întâia Lacrimă. (Poezii, vol. I – Balade și romanţe)

Marile inimi sunt ca stupii prea mari pe care mierea nu-i poate umple si care devin cuibul de vipere. (Capodopere) © CCC

Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.

Cel mai nefericit dintre toti este cel care nu mai iubeste si nu poate uita ca a iubit. (Resemnare) © CCC

Mai bine o singura clipa de aprilie decat o luna intreaga de toamna. (Balade si romante) © CCC

Stiu ceva mai frumos decat inocenta: indulgenta.