Citate despre Autenticitate

In adancul oricarei frumuseti zace ceva inuman.

Tot ce este obisnuit e simplu, dar tot ce e simplu nu e obisnuit. Simplitatea e una din principalele insusiri ale frumusetii: ea este esentiala sublimului.

Nu s-a gandit nimeni sa deschida un institut de infrumusetare din cele sufletesti. Fiindca dinauntru in afara vine frumusetea.

Doar influența extraordinară a frumuseții desființează vârsta. O femeie frumoasă are vârsta pe care i-o dai. (Teribilii) © CCC

Majoritatea oamenilor sunt niște "Eu"-ri prescurtate; ceea ce natura a dorit să fie modelat ca un "Eu" este în curând tocit într-un simplu subiect la persoana a treia. Acest citat, atribuit filosofului danez Søren Kierkegaard, fiind notat în jurnalele sale în anul 1854, evidențiază pierderea individualității și autenticității la majoritatea ființelor umane. Concepuți de natură să fie subiecți singulari („eu”), oamenii devin „el” sau „ea” interschimbabili, reduși la simpli subiecți pasivi. Mesajul reflectă critica profundă a filosofului la adresa conformismului social care uniformizează individualitatea, originalitatea, anihilând personalitățile distincte și cufundându-le în marea masă colectivă. „Eul” autentic: Kierkegaard credea că fiecare om se naște cu potențialul de a fi un „Eu” unic, o individualitate asumată în fața lui Dumnezeu și a propriei conștiințe. [„Eu-rile” prescurtate denotă pierderea unei identități distincte, reducerea individului la o versiune slăbită a sa.] Depersonalizarea: sub presiunea societății, a mulțimii și a opiniilor gata fabricate, individul își pierde unicitatea. El încetează să mai fie un subiect activ (un „Eu”) și devine un simplu obiect pasiv, o entitate generică ce poate fi descrisă la persoana a treia („el” sau „se spune că...”). [Eul este tocit, adică individualitatea se pierde din cauza conformismului social sau a lipsei de implicare existențială.] [Persoana a treia, simbolizează anonimatul, pasivitatea și perceperea de sine ca un obiect, mai degrabă decât ca un subiect conștient și activ.] În esență, autorul deplânge transformarea omului dintr-o ființă originală într-o simplă copie a masei sociale. Gândirea lui Kierkegaard subliniază nevoia de a te afirma ca un individ autentic în fața conformismului mulțimii. © CCC

Frumusețea e o bucurie veșnică: farmecu-i va înflori; ea nu va trece niciodată în neant... (Endimion)

Frumusetea este singura razbunare a femeilor. © CCC

Frumusețea este o chestiune de perspectivă, de subiectivitate, de prejudecăți culturale. (Noi am fost familia Mulvaney) © CCC

Frumusetea este facuta din toate formele fundamentale ale vietii.

Nimic nu deschide mai bine ușile ca o femeie frumoasă. © CCC

Pentru cei care nu sunt familiarizați cu matematica este greu să aibă un sentiment real pentru frumos, pentru cea mai profundă frumusețe, a naturii... Dacă vrei să afli mai multe despre natură, să apreciezi natura, este necesar să înțelegi limba pe care o vorbește. © CCC

E de o frumusețe care depășește noțiunea frumosului. Metafora Cellei Delavrancea despre frumoasa egipteancă Nimet Eloui Bey, iubita lui Rainer Maria Rilke.

Frumosul e mult mai mult decat binele, pentru ca el cuprinde binele.

Frumosul este simbolul binelui moral. (Critica puterii de judecată, 1790)

Cea mai frumoasă lună e pe lac, cel mai frumos luceafăr e pe mare, și cântă cel mai sincer pitpalac nu-n pomi, ci-n amintiri și în uitare. Cea mai frumoasă lună e în lac.   Cea mai frumoasă floare e pe sâni, sau în surpate plete de femeie și nu lucesc, pe cer, ca în fântâni, fantomele de lux din curcubeie. Cea mai frumoasă floare e pe sâni.   E aurul mai cald în inelar și șoldul mai cu linii sub mătasă, în nuntă-i vinul cel mai plin de har și-n rouă raza cea mai languroasă. E aurul mai scump în inelar.   Culori și mirodenii cercuri fac în jurul meu. Argila mea tresare și cu cămașa cerului mă-mbrac. Și iată-mă-s, deodată, cer și zare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cea mai frumoasă lună e în lac. (1958) (Arta Poetică)

Dati-mi padurea, lacul, marea campie rusa, pajistea verde, roiuri de fluturi, stoluri de vulturi, Sahara cu leul sau, Parisul cu poporul sau; dati-mi muntele, marea, barbatul, femeia, batranul, copilul, cerul albastru, noaptea intunecata, micimea pasarii colibri, imensitatea constelatiilor; e bine; totul imi place; nu am nici o preferinta in ideal si in infinit; nu fac pe delicatul; nu fac pe dificilul; nu fac nazuri; eu sunt Gargantua al frumusetii. (Post-scriptum al vietii mele) © CCC

Prea multă cinste ţie ţi se-nchină, pârâu cu voce de argint, profundă, ce-ţi duci prin iarbă risipita undă, singur cântându-ţi curgerea ta lină.   Gheaţă şi foc eu sunt (când ea se-nclină deasupra ta). Iubirea îşi afundă zăpezile în tine şi flacăra-i rotundă a chipului şi tu n-o ştii. Deplină   Fie-ţi plecarea, du-te şi nu lăsa să-ţi scape din mână frâiele, nici purele cleştare nu le lăsa prin iarbă să-ntârzie,   căci nu e drept nedumerit stăpân să fie, cu umedu-i trident, Domnul cel mare, pe-atâta frumuseţe din adâncimi de ape. (Sonet)

Frumosul este ceea ce nu putem dori sa se schimbe. (Greutatea si harul) © CCC

Era frumoasă ca soția altuia. © CCC

Frumosul este un lucru minunat si straniu, pe care artistul il plamadeste din haosul lumii prin framantarea sufletului sau. Iar dupa ce l-a zamislit, nu oricui ii este dat sa-l cunoasca. Pentru a-l patrunde, trebuie sa incerci si tu trairile artistului. E o melodie care te invaluie si, pentru a o putea asculta in inima ta, ai nevoie de intelegere, simtire si fantezie.