Suferinţa, încercările, dramele apropie de cer, înlesnind transcendenţa. Iarna e timpul celor mai lungi călătorii interioare. După cincizeci de ani, inima devine cord. Orice viaţă e, în esenţă, reaşezare perpetuă, veşnică proiecţie spre ceva neatins, un vis, o năzuinţă, un miraj.
Suferinta incercata de un barbat dintr-o bucata nu ar trebui sa fie mai sfredelitoare decat o ingaduie masura, nici mai mare decat rana.
Suferintele morale, pe langa care palesc durerile fizice, starnesc mai putina mila, fiindca nu se vad.
Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.
Nu traim indeajuns ca sa tragem vreun folos de pe urma greselilor noastre; le savarsim in tot cursul vietii si tot ce putem face, tot gresind astfel mereu, e sa murim indreptati.
Neistovita suferință se revarsă, inundând mediul, încât «jale duce Murășul și duc tustrele Crișuri», «fluturii sunt mai sfioși», «roua trandafirilor» se convertește în lacrimi. Miracol al artei, din propozițiile de o simplitate primară emană fluidul unei melancolii extraordinare.
(Despre Octavian Goga)
O persoană care nu a comis niciodata erori nu a încercat niciodată nimic nou.
© CCC
Sursa suferințelor noastre se află de obicei în greșelile noastre.
(Predici)
© CCC
Nu exista nimic cu desavarsire trist in sine.
Pentru a ne sustrage de la relele imaginare, sau in tot cazul indoielnice, ne supunem adesea la suferinte reale.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.