Mi se pare că nimeni nu iubește la fel de mult ca mine: arta, muzica, pictura, cărțile, oamenii, rochiile, luxul, zgomotul, liniștea, râsul, tristețea, melancolia, glumele, dragostea, frigul, soarele… ador și admir totul.
Două lucruri îmi umplu sufletul de admirație și de temeri nesfârșite: cerul înstelat de deasupra mea și legea morală din mine.
(Critica rațiunii pure, 1770-1781)
Piatra aceasta este o piatra, ea este si animal, este si Dumnezeu, este si Buddha, iar eu o admir si o iubesc nu pentru ca, odata si odata, ar putea sa devina fie una, fie alta, ci pentru ca ea este de multa vreme si intotdeauna totul.
Cei care nutresc pareri bune despre un om, inainte de a-l cunoaste bine, obisnuiesc o bucata de vreme sa-i ia greselile si lipsurile drept virtuti si talente.