Un vis adânc şi straniu adeseori revine:
E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,
Şi nu-i de tot aceeaşi de fiecare dată,
Şi nu-i de tot nici alta, şi mă-nţelege bine.
Căci ea mă înţelege şi străveziu: în fine
Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată
Şi fruntea mea înaltă şi-adesea brobonată
Doar ea mi-o răcoreşte, când plânge lângă mine.
Nu ştiu, e oare brună, bălaie sau roşcată?
Şi numele-i? Sonor e şi dulce totodată,
Cum poartă-ndrăgostiţii cei surghiuniţi de Lume.
Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,
Şi-n glasu-i grav şi calm e-o inflexiune-anume
A vocilor iubite, tăcute-n depărtare.
(Visul meu obișnuit)
(trad. George Pruteanu)
Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.
Fiti indulgenti cu altii si severi cu voi.
(Cartea natiunii si a pelerinilor poloni)
© CCC
Inchina-te firestii glorii a simplitatii.
Ea nu stia ca Infernul este absenta.
(Odinioara si altadata)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.