Citate de Henrik Ibsen

Unde-i viata e si speranta.

Pentru a stăpâni societatea e de ajuns să mânuieşti cu egală abilitate lauda şi ridicolul. (Legăturile primejdioase)

Am împărțit societatea în două categorii: prietenii mei, sau cel puțin idioții mei - dar asta e treaba mea - și apoi, idioții altora, pe care nu îi suport nicio secundă. © CCC

Societatea nu este numai ceva care absoarbe, cu intensitate egala, sentimentele si energia individului, ea este si puterea care le regleaza.

Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.

Cand edificiul unei societati e putred, masele conduc la naruirea lui. (Psihologia multimilor)

Care este prima datorie a omului? Raspunsul e simplu: sa fie el insusi!

N-as vrea sa mai insist, societatea romaneasca nu se da in vant dupla melancolii. Are alte preocupari azi. Toate legate de bani. Pe busole, in locul nordului, s-ar putea lipi un euro sau un dolar. (Calomnii mitologice)

Vântul scutură toţi merii Poartă note de ghitară… Este rândul primăverii Bună sară! Evantaliul ascunde Vorbe dulci şi măşti frumoase… Dar de unde până unde? Sănătoase? Câte tragice tirade Declamate-n ironie… Dar aşa poate se cade Să şi fie. Ce dulceaţă prefăcută . . . . . . . . . . . . . . . . . . Când din gură îşi sărută Ochişorii. De-ar putea noi ştim prea bine C-amândouă şi i-ar scoate Au geloase una d-alta Nu sunt toate? Dar astfel se tot împacă Sub umbrarul cel de viţe Gungurind ca pe o cracă Porumbiţe. Numai rozele durerii Printre râs s-amestecară Când de flori se scutur merii… Bună sară! (cca. 1881–1882) (Vântul scutură toți merii…)

Societatea are nevoie de oameni care au grijă de bătrâni și care știu să fie plini de compasiune și onestitate. © CCC

Noţiunea noastră de societate perfectă îmbrăţişează familia ca centru şi ornament, dar acest paradis nu este sigur până când nu apar copiii pentru a anima şi completa imaginea. © CCC

Cand ai incredere deplina in tine, soarta ti se-nchina.

Societatea exista pentru beneficiul oamenilor, si nu oamenii pentru beneficiul societatii.

Societatea este o abstractizare. Abstracția nu este o realitate. Ceea ce este realitate este relația. Relația dintre ființele umane a creat ceea ce numim societate. (Krishnamurti în Bombay 1981) © CCC

Mii de cuvinte nu-s cat o fapta, ia aminte.

Nu putem evalua ce pierde societatea neglijând punctele forte pentru a folosi punctele slabe, călcând prostește în picioare filozofi care i-ar regla cursul într-un mod superior, pentru a se lăsa condusă de aventurieri care, de cele mai multe ori, nu au nici cap, nici inimă. © CCC

Indoielnic?...acela care se indoieste si de propria lui indoiala.

În societatea umană totul este îmbibat de prostie, totul este făcut de proşti în mijlocul proştilor.

Ce lucru incantator ca o fiinta sa fie creata pentru fericirea alteia. © CCC

Este de neiertat ca savantii chinuiesc animale; sa-si faca experientele pe ziaristi si pe oameni politici.