Citate de Jorge Luis Borges

E larg și bătătorit drumul prin care ieși din paradis, dar cel care te duce înapoi acolo e o potecă îngustă și presărată cu spini. (Jurnal) © CCC

Democratia: o superstitie larg raspandita, un abuz al statisticii.

Adam si Eva s-au cunoscut in Paradis. Si-n paradis continua pana astazi sa se cunoasca unul pe celalalt... urmasul lui si urmasa ei.

Îţi spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârşire lipsit de importanţă pentru mine şi nu-l râvnesc. (La răscruce de vânturi)

Yeats este un mare poet dar, după părerea mea, nu e sigur că poezia lui va dura, din moment ce efectul lui principal este surpriza. Frost va dăinui mai mult decât Yeats. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Viața mea este o enciclopedie de greșeli. Un adevărat muzeu. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

Silvina Ocampo mi-a spus că un poet are nevoie să scrie și versuri proaste. Altfel, celelalte nu pot ieși în evidență... Numai poeții de mâna a doua scriu numai versuri bune. Măcar din politețe, trebuie să ai și versuri proaste. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) [Silvina Ocampo (1903 -1993), scriitoare argentiniană ale cărei domenii preferate erau poezia și nuvelele aparținând genului fantastic.] © CCC

La urma urmei, avem un destin. Altfel am muri de plictiseală. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Indoiala este unul din pseudonimele inteligentei.

Am citit o carte scrisă de un preot englez în care se spune că este multă tristețe în rai. Cred asta. Și sper că e adevărat. Căci, la urma urmei, bucuria este imposibil de suportat. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

A face ordine intr-o biblioteca este o maniera aluziva de a exercita arta criticii.

Cei mai buni scriitori nu folosesc şiretlicuri; în orice caz, şiretlicurile lor sunt bine ascunse. (1962)

Inainte de caderea in pacat a celor dintai oameni, Paradisul era o simpla colonie a lui Dumnezeu. Prin caderea in pacat a cetatenilor sai, Paradisul a devenit pentru putin timp un stat autonom. E regretabil doar ca istoria acestui stat a fost atat de scurta.

Dacă un om nu simte poezia fizic, atunci nu simte poezia deloc. E mai bine să se facă profesor sau critic. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani) © CCC

Eu mi-am imaginat intotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane considera ca ar fi o gradina, altii si-l pot inchipui ca un palat, eu l-am imaginat intotdeauna ca o biblioteca si aici ma aflam eu...

Nu știu exact cum arată raiul, dar știu că atunci când murim și va veni timpul ca Dumnezeu să ne judece, El nu va întreba: „Câte lucruri bune ai făcut în viața ta?”, ci mai degrabă El va întreba: „Câtă dragoste ai pus în ceea ce ai făcut?” © CCC

Biblioteca mea este alcătuită din cărți bune. Și cine sunt eu ca să stau lângă Virgiliu sau Stevenson? Deci nu este nici o carte de-a mea în casă. Nu vă temeți, nu veți găsi nici măcar un singur exemplar. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

Trei lucruri ne-au rămas din paradis: stelele nopţii, florile zilei şi ochii copiilor.

Nu cred în școli. Nu cred în cronologie. Nu cred în datarea manuscriselor. Cred că poezia ar trebui să fie anonimă. (Borges despre Borges. Convorbiri cu Borges la 80 de ani)

Ajunge o singura repetare pentru a demonstra ca timpul este o inselaciune.