Citate de Alfred Adler

Dificultatile mele imi apartin mie!

Singura persoana normala e cea pe care nu o cunosti prea bine.

Oamenii ne fac adeseori sa ispasim placerea pe care le-am putut-o produce candva.

Recunostinta nu se prescrie niciodata, daca memoria e buna si inima e dreapta.

Binefacerile nu sunt placute decat in masura in care te poti achita de ele.

Recunoştinţa este memoria inimii. © CCC

Recunostinta este asemenea bunei-credinte a negustorilor; intretine comertul. Nu platim fiindca ar fi drept sa ne achitam datoriile, ci pentru a gasi mai usor oameni care sa ne imprumute.

Invinsilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu li se canta laude, ci numai pe mormantul uitat picura din cand in cand o lacrima pioasa de la un tovaras de lupta si de suferinte, pe care nu l-a cosit infrangerea.

Sa fim recunoscatori oamenilor care ne fac fericiti; ei sunt fermecatorii gradinari care ne fac sufletele sa infloreasca. © CCC

Fiecare poarta in sine o opinie despre sine si despre indatoririle vietii. O linie de viata si o lege de miscare care il domina fara ca el sa inteleaga, fara ca el sa isi dea seama de ele.

Facutu-ti-a vreun om vreun bine-odata? pe acela nu-l uita! De-o fapta buna faci… si altii iti vor face! Nu-si tese cuib uitarea-n sufletul ales.

Pericolul primordial in viata este sa-ti iei prea multe masuri de precautie.

Nu trebuie niciodata sa neglijam modul in care pacientii isi utilizeaza simptomele.

Sensurile nu sunt determinate de situatii, ci ne determinam noi insine prin intelesurile pe care le conferim situatiilor.

Datoria noastra e in raport cu intentia binefacatorului. Cantarim nu cat de mare este darul, ci din ce intentie porneste.

Istoria umanitatii ar fi trebuit sa ne invete ca nici moartea nu schimba nimic din omnipotenta ideilor inaintate si nici nu poate preveni prabusirea ideilor agonizante.

Doamne, sunt atat de recunoscatoare ca inca sunt iubita. © CCC

Recunostinta este desigur o datorie pe care trebuie sa ti-o faci, dar nu un drept ce se poate pretinde.

Necesitatea de a fi recunoscatori ne cam tulbura recunostinta. Rapeste oarecum recunostintei bucuria. Suntem inclinati sa devenim susceptibili fata de cel ce ne obliga sa-i fim recunoscatori, prin faptul ca intrebuinteaza in avantajul lui starea de constrangere in care ne aflam.