Ce-ncet o fericire se-nfiripă!
Ce repede o fericire piere!
Din tinereţea-mi plină de durere,
Dacă-am trăit, n-a fost decît o clipă,
Şi-acel extaz un greu tribut îmi cere!
Speranţa-i dulce, chiar dacă-i deşartă:
Măcar ne-alină, viaţa de-i amară;
Dar mie-n vînt iluziile-mi zboară,
Şi-n al meu suflet azi speranţa-i moartă:
E-un suflet, vai! întruna ros de jale,
Un suflet istovit, sătul de toate,
Ce din trecut ar vrea să-i iasă-n cale
Fugarii zori ai fericirii sale
Şi-averile ce-acum îi sînt luate.
Prezentul însă, cu imagini clare,
Mă urmăreşte cînd un vis mă-mbată,
Iar adevărul crud, fără-ndurare,
Un sfat îmi dă: să nu mai plîng vreodată.
Pierdut-am tot: delir şi-nvolburare,
Plăceri cuminţi, avîntul, răzvrătirea,
Păcate dulci, nădejdi mîngîietoare;
Pierdut-am tot: mi-a mai rămas iubirea.
(Ce-ncet o fericire...)
(Traducere Teodor Boşca)
Exista oameni care traiesc fericiti fara sa stie.
Avem toti dreptul de a fi fericiti.
Adevarul nu-i intotdeauna acelasi lucru cu propria-ti parere.
Singur spiritul e in stare sa cunoasca o fericire deplina.
Proiecte de fericire! Voi sunteti poate singura fericire adevarata pe pamant.
Nu-i fericit cel care are ce doreste, ci cel care nu doreste ceea ce nu are.
Ma cred cel mai fericit dintre oameni; insa nu trebuie s-o spun; e prea crud pentru ceilalti.
Toate limbile si tainele si toate stiintele n-au sa fie nimic fara iubire, care e marinimoasa, rabdatoare, care nu face rau, nu doreste onoruri, indura totul, crede oricui, spera mereu si invinge.
Suntem făuritorii propriei noastre fericiri și ne facem zilele fie plăcute, fie neplăcute.
© CCC
Nu trebuie să aşteptăm fericirea ca pe un premiu. Când suntem fericiţi nimeni nu ne premiază.
Dau toate bunurile pentru putina fericire.