În viaţa fiecăruia se întâmplă ca, dintr-odată, poarta trântită în nas să se întredeschidă, zăbrelele să se dea la o parte, nu-ul definitiv să nu mai fie decât un poate, lumea să se transfigureze, un sânge nou să ne curgă prin vine. Aceasta-i speranţa.
(Trestia revoltată)
Cand avem un sentiment fara speranta, o mare speranta ne mai ramane: ca niciodata nu-l vom pierde.
“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.
Noi toţi trăim cu speranţa de a fi pe placul cuiva.
Speranţa este hrana oamenilor fără minte.
(Fragmente)
© CCC
Poate ca pasiunilor le datoram cele mai mari foloase ale spiritului omenesc.
Dispretuiesc pe aceia care nu nadajduiesc si nu cred in nimic.
Viata nu mai are rost cand speranta sau increderea lipseste. Trebuie sa mergi inainte…, deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita poate, iti spui: la ce bun ?
Putine maxime sunt adevarate in toate privintele.
Omul superior rămâne credincios speranței. A nu persevera este fapta unui laș.
(Herakles, 421-416)
Adevarul este soarele mintilor luminate.
Adeseori luăm speranța drept certitudine, pentru a-i purta noroc.
© CCC
Nu exista om inzestrat cu atata spirit incat sa nu plictiseasca niciodata.