Citate de Robert Browning

Viata este ca o moneda; trebuie sa stii cum sa o risipesti: sau mai exact – cum sa o folosesti.

Viata oricui este importanta, dramatica - cel putin pentru acela care o traieste.

Alteri vivas oportet, si vis tibi vivere. Nu trebuie sa traiesti numai pentru tine, ci si pentru altii.

Simțul moral al importanței vieții omenești, dorinţa omenească de a uşura puţin din chinurile tuturor acestor sărmani nenorociţi, sau de a le reface curajul distrus, activitatea furioasă și neobosită pe care o face omul în astfel de momente, toate acestea se combină pentru a crea un fel de energie care duce la o dorință pozitivă de a-i alina pe cât mai mulți posibil. (Amintiri de la Solferino) © CCC

Poți trăi o sută de ani dacă renunți la toate lucrurile care te fac să-ți dorești să trăiești o sută de ani.

O viață nefolositoare este o moarte anticipată. (Ifigenia în Taurida, 1779-1789)

Viața pare adesea un lung naufragiu, din care nu raman decat prietenia și dragostea. © CCC

Dar ce este viaţa, dacă nu un lanţ de absurdităţi inspirate?

Viata nu e prafuita, e vie. Asa de vie, asa de plina de seva si de soare ca cine n-are dreptate nu o poate privi in fata...

Nu toate experientele duc la descoperiri, toate imbogatesc insa cunoasterea… Viata e alcatuita din sesuri, din vai, din piscuri; altfel spus din platitudine si rutina, din deprimare si din bucurie(…). Viata se compune din tevi sparte, din robinete care curg, din tencuieli coscovite, din plase pe care le cari de la piata, din rufe care le speli, din coate-n tramvaie dar si din Bach si din Beethoven, din Shakespeare si din Tolstoi, din Eminescu si din Blaga, din Michelangelo si din Tuculescu. Totul e viata. Noi traim dureri si bucurii, dar mai presus de ele traim viata. Ceva sacru a carui ratiune finala n-o cunoastem sau INCA nu o cunoastem…

Viața… mai plină de mister – din acea zi în care a venit peste mine, ca un mare eliberator, gândul că viața poate fi un experiment al celui ce cunoaște. (Știința voioasă, Cartea a patra, fragmentul 324, 1882) Astfel descrie Nietzsche acea experiență definitorie pentru gândirea sa.

Obsedaţi de un basm, ne petrecem viaţa căutând o uşă magică şi un regat pierdut al păcii. © CCC

În cele din urmă, când fac bilanțul vieții mele, am avut parte de puţine lucruri bune şi de multe lucruri rele. (Jurnalul unui curios de la țară) © CCC

Viata este un dar pe care il meritam numai atunci cand il daruim.

Fiecare poarta in sine o opinie despre sine si despre indatoririle vietii. O linie de viata si o lege de miscare care il domina fara ca el sa inteleaga, fara ca el sa isi dea seama de ele.

Timp de câteva mii de ani, Pământul a fost populat exclusiv de animale minuscule, microscopice, invizibile cu ochiul liber. Acestea trăiesc din abundență în ape stagnante. Sunt minuscule la scara noastră. La scară atomică, sunt structuri gigantice; numărul de atomi din fiecare se ridică la mii de miliarde, carbon, azot, oxigen, hidrogen, generați în stele acum moarte. Aceste structuri vii, delicate, sunt mai mult decât suma moleculelor care le alcătuiesc. Au dobândit o proprietate care nu există în lumea nucleonilor și a atomilor: pot muri. Existența lor nu este asigurată automat de ansamblul forțelor fizice care le leagă. Pentru a trăi, ele trebuie să facă schimb constant de particule cu lumea exterioară. Atomii și fotonii care intră și ies din membranele lor au rolul de a le menține într-o stare de dezechilibru față de mediul înconjurător. Când această circulație încetează, se va reveni la starea de echilibru. Și vor fi moarte… (Praf de stele) © CCC

Sa stii! Si a trai e o arta.

Omul nu poate trai daca nu simte atasament fata de ceva care sa-l depaseasca. Viata nu este suportabila decat daca ii intrevedem ratiunea de a fi, daca are un tel prin care sa merite osteneala de a o trai.

Tot ceea ce are timp, exista.

Viata este suma optiunilor noastre.