Citate de Domenico Scarlatti

Pentru că nu voiam să merg în Statele Unite – întotdeauna mi-a fost frică să zbor – producția a cerut unui alt compozitor să facă muzica pentru Love Story. Rezultatul nefiind satisfăcător, au revenit cu cererea la mine. © CCC

Muzica este TOTUL.

Nimic nu poate fi mai bine transpus pe muzica decat lucrurile lipsite de sens.

A canta o nota gresit este un lucru banal, dar a canta fara pasiune este de neiertat.

Muzica este graiul in care se oglindesc fara putinta de prefacatorie, insusirile sufletesti ale omului, ale poporului.

Era un mare cunoscător al muzicii. Nimeni nu mi-a vorbit despre Beethoven ca el. (…) Pe mină mă poreclise Aghiuţă. Mă ducea la pian şi mă ruga să cânt din autorii lui favoriţi, de câte patru-cinci ori aceeaşi bucată. Scanda fraza muzicală cu mâna lui fină, rămânea cu ţigareta în aer când îi plăcea ceva şi mă îndemna să cânt «cu gust şi cu pasiune». «Ăsta-i lucrul ce mai greu, Aghiuţă», spunea el, şi când era mulţumit, îmi săruta mâna”. (Despre I. L. Caragiale)

Stropii de apă curg de-a lungul gradenelor netede, de culoare roz, unde șuvoiul coboară în cascade... Perlele se înmulțesc, grindină fină, se rostogolesc pe toate părțile, strălucesc, clipocesc, sar, se amestecă în șuvoi. Arată ca niște boabe prețioase de apă sau ca picături de frumusețe curgătoare: acestea sunt sonatele lui Domenico Scarlatti. (Sonatele lui Domenico Scarlatti sunt evocate ca fiind asemănătoare cu niște perle de poetul italian Gabriele D'Annunzio). © CCC

Pentru a va oferi placerea muzicii, imi voi sacrifica bucuros fericirea, sanatatea, viata. (Scrisoare către tatăl său - 19 mai 1781) © CCC

Artiști precum Bach și Beethoven au ridicat biserici și temple pe înălțimi. Eu am vrut doar... să construiesc locuințe pentru oameni în care să se simtă ca acasă și să fie fericiți. © CCC

…Muzica este poate ultimul cuvant al artei, dupa cum moartea este ultimul cuvant al vietii.

Întotdeauna cer scenariul mai întâi. Am nevoie de el pentru a asimila povestea. De acolo încep să mă gândesc. © CCC

Arată-te mai mult uman decât critic și atunci Plăcerea ta va crește. © CCC

Despre Miaskovski, profesorul său Miaskovski nu și-a reprimat niciodată studenții prin voința sa creatoare. I-a tratat ca pe niște egali și a fost extrem de politicos și atent. Nu și-a permis nici o familiaritate și a fost întotdeauna în termeni formali cu toți studenții... De câteva ori am fost la cursuri fără să-mi fi făcut temele. În cele din urmă, Miaskovski m-a întrebat ce era în neregulă cu mine. Am spus că am probleme și griji. Compozitorul a zâmbit: – Deci, profită de acest lucru. Scrie muzică. Nu fi doar tăcut. Este cel mai rău lucru dintre toate. Ar trebui să te gândești mereu și oriunde la muzică… Mai târziu, după moartea lui Miaskovski, am citit în însemnările sale că numai cei care creează neobosit pot fi considerați adevărați artiști – „altfel, creierul ruginește”. © CCC

Pentru a fi compozitor, trebuie să ai o flacără în abdomen, o flacără în creier, dar cel mai important, un stomac de fier. © CCC

Eram pasionat de jazz. Nu de jazz tradițional, ci mai ales de cel în genul lui Charlie Parker, Dizzie Gillespie, Miles Davis... Jazz melodic, cu o mulțime de fraze muzicale frumoase. © CCC

Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine. (Însemnările mele)

De ce dintr-o dată toată lumea vrea să mă audă? Nu cred că interpretez altfel decât înainte. © CCC După ce guvernul francez a numit-o Cavaler al Legiunii de Onoare, Clara Haskil întreba, uimită de toată atenția, de ce toată lumea dorește să o asculte știind că interpretează la fel ca înainte.

Fără muzică, viața ar fi o greșeală. (Amurgl idolilor, 1888)

Nu trăia pentru prezent. Explora veşnicia armoniei. Ca să lege în acest cult al frumosului ţara lui întreagă, a cutreierat-o în lung şi-n lat, a cântat în toate orăşelele, unde nu răsunase vreodată muzica clasică. Aceeaşi osteneală îşi dădea la Mizil, ca şi la Paris sau Londra. (Dintr-un secol de viaţă, Despre George Enescu)

Lucrul cel mai necesar si cel mai dificil in muzica este tempo-ul.