Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm câte-un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii!
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Însetaţi după plăceri!
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte-un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut.
(Trenul vieții)
Credem adesea ca Dumnezeu nu ne aude intrebarile; dimpotriva, noi nu ii auzim raspunsurile.
Eu nu cred ca exista Dumnezeu. Eu sunt sigur ca exista.
Când Dumnezeu vorbește prin soare, prin ploaie, prin cutremure, prin pâine, prin Evanghelie, prin pace – e semn de dragoste din partea Lui.
Îl îndemni [omul] ca să se bucure să Te laude, căci Tu ne-ai făcut pentru Tine și neliniștită este inima noastră până când se va odihni în tine.
Tu excitas ut laudare te delectet quia fecisti nos ad te et inquietum est cor nostrum donec requiescat in te.
(Confesiunile)
Sfântul Augustin spune că Dumnezeu l-a creat pe om pentru uzul Său; omul a fost făcut ca să ducă la bun sfârșit lucrările pentru care Dumnezeu l-a proiectat, și anume să-L laude, să-I aducă slavă.
Pune-te ca un instrument în mâinile lui Dumnezeu care își face propria lucrare în felul său.
© CCC
Dacă Dumnezeu ar putea să-mi dea un semn! De exemplu, să facă un depozit mare în numele meu într-o bancă elvețiană.
(New Yorker - noiembrie 1973)
© CCC
Când vei vedea un suflet flămând, nu zice: Eu însumi sunt lipsit, n-am!
Dacă aș fi fost Dumnezeu, mi-ar fi fost milă de inima oamenilor.
(Pelléas și Mélisande)
Materia este pretutindeni; unde mai poate fi atunci Dumnezeu? Zadarnic am incerca s-o aflam. Inaccesibil pipaitului, mirosului, vazului, auzului, Dumnezeu se sustrage simturilor noastre si ascunde ce anume este el. Dumnezeu sau nu exista, sau existenta lui este un rod interzis cunoasterii noastre.
Dumnezeu este simbolul simbolurilor!
Lasă-mă să Te iubesc pe Tine însuți mai mult decât serviciile Tale.
© CCC
Tăcerea lui Dumnezeu e o tăcere a iubirii, o eternitate ce ne înseninează deja de pe acum timpul.
Îl iubim atât de mult pe Dumnezeu, mai ales când avem nevoie de El!
© CCC
Dumnezeu este subtil, dar nu este rău intenţionat.
© CCC
Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!
Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui.
Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel
ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el.
Nu-ți povesti necazul din casă la străin!
Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând,
ajută-le cu milă, iubindu-i și tăcând.
Nu-ți povesti la alții pe frații tăi căzuți!
Numai Hristos te-ndeamnă să-i ierți și să-i ajuți.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun de frați,
tacere, intristare si lacrimi să le-arați.
Ci spune-ți totdeauna durerea lui Hristos,
și spune de-a ta casă doar tot ce știi frumos,
și spune doar de bine de frații tăi mereu.
Atunci și taci, și umbli, și spui ca Dumnezeu...
(Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!)
Vezi acest gol deasupra capetelor noastre? Este Dumnezeu... Tacerea este Dumnezeu, absenta este Dumnezeu. Dumnezeu este singuratatea oamenilor.
© CCC
Voi trăi în orice cântec, orice frunză-mi va fi soră
Orice fir de iarbă prieten, orice seară auroră,
Orice foşnet frate dulce, casă-mi va fi orice zare,
Căci prin toate trece veşnic harfa mea nemuritoare.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.