Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!
Numai Hristos te-ajută la crucea care-o sui.
Dar tu întotdeauna să suferi lângă-acel
ce suferă-arătându-ți ce-amar îndură el.
Nu-ți povesti necazul din casă la străin!
Numai Hristos mai poate să-ți ușure-al tău chin.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun plângând,
ajută-le cu milă, iubindu-i și tăcând.
Nu-ți povesti la alții pe frații tăi căzuți!
Numai Hristos te-ndeamnă să-i ierți și să-i ajuți.
Dar tu întotdeauna, când alții-ți spun de frați,
tacere, intristare si lacrimi să le-arați.
Ci spune-ți totdeauna durerea lui Hristos,
și spune de-a ta casă doar tot ce știi frumos,
și spune doar de bine de frații tăi mereu.
Atunci și taci, și umbli, și spui ca Dumnezeu...
(Nu-ți povesti durerea din suflet nimănui!)
Durerea, ni se spune, e elementul dominant al vietii, lucru care e adevarat numai inteles intr-un anume fel, si numai asa. Daca durerea ar fi timp de o singura clipita intr-adevar elementul dominant in viata, a doua zi dimineata am fi cu totii spanzurati de grinda din pod…Bucuria e ratiunea existentei noastre.
Durerea este usoara…daca ideea care ti-o faci despre ea nu o mareste…Toate lucrurile depind de ideea pe care ne-o facem despre ele.
Razboiul este arta de a ucide in mare si de a face cu glorie ceea ce, facut in mic, duce la spanzuratoare.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.