Citate de Lucian Blaga

Idealurile umanitatii s-au impus intotdeauna cu mijloace inumane.

Omul crede cu o uimitoare usurinta tot ce-i maguleste amorul propriu.

Eu cred ca adevarurile mari sunt asa de aproape si de imediate, incat numai de aceea nu le gasim, fiindca le cautam. Ar trebui numai sa ne deschidem ochii si sa privim; dar aceasta e foarte greu.

Nu putem rabda vanitatea altora, fiindca o depaseste pe a noastra.

"Cunoaste-te pe tine insuti"; foarte bine, dar pentru a incepe ceva in viata nu trebuie sa astepti pana te vei cunoaste pe tine insuti. In caz contrar, aceasta lozinca ar deveni pentru oricine un epitaf.

O, amor propriu! Tu parghie cu ajutorul careia Arhimede voia sa ridice globul pamantesc!

Ce este cuvantul, orice cuvant. Nimic decat o rana a tacerii.

Sunt adevaruri pe care e cu neputinta sa le intelegi just, daca, inainte de aceea, nu ai trecut prin anumite rataciri.

Literatura aforistica e sarea gandirii.

Sunt oameni a caror fata este medalia fiintei lor. Si sunt oameni a caror fata este reversul medaliei.

Unora le place numai ce inteleg, altii pot intelege numai ce le place.

Din ciocnirea a doua pietre nu se naste o piatra, ci o scanteie.

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

Emotiile mortale sunt intense, solide, egale. Cei cu adevarat in stare sa sufere sufleteste au si orgoliul de a refula totul, au si durerea inferioritatii lor de o clipa, si poate ca tocmai aceasta comprimare mistuie si doare mai mult; deci e de presupus ca tocmai cei mandri, care isi ascund simtirea, sunt cei care, si mai ales prin asta, sufera cu adevarat.

In conversatie, nu aduce vorba la tot pasul, cu rost sau fara rost, de ispravile si intamplarile tale; caci placerea ce o ai tu de a povesti nu o au si cei dimprejur de a te asculta.

Vanitatea nu ia o formă mai odioasă decât dorința veșnică de aprobare. © CCC

Lumea din preajma, lumea in totalitatea ei, e ca o veste cu totul improbabila, care totusi se confirma.

Sunt lucruri care nu pot fi intelese decat vag. Si ar trebui sa ne multumim cu atat, din nefericire insa noi incercam sa le intelegem mai precis si, ca urmare, ne trezim ca nu le mai intelegem deloc...

Cine crede-n zbor e stapan peste zare.