O inteligenta oricat de originala, de superioara ar fi, daca se afirma prea zgomotos, daca nazuieste sa se impuna cu orice pret tuturor, daca se proclama strident in Agora, cade in trivial, provoaca suspiciuni. Exista inteligente cu ceva agresiv in formele manifestarii, cu ceva provocator si plebeu, lipsit de eleganta si stil, care nu invioreaza spiritele din jur, nu le invita la dialog, ci le indispun, le silesc sa se retranseze in tacere, taie orice elan participativ si - in loc sa celebreze ideea - o manjesc.
Intr-o mare iubire totul e reprezentare, adica proces mental; mai tarziu si experienta carnii se va contamina de aceasta frenezie cerebrala.
Ca sa poti dispretui, ar trebui sa fii infailibil. Altfel, trisezi.
O femeie e cu atat mai enigmatica si mai seducatoare cu cat promite si sugereaza mai multe virtualitati.
In sertarele rococo ale primaverii se gasesc intotdeauna marchize si sonatine.
Femeia e singuratatea din noi ridicata la rangul de sentiment.
In unele priviri sunt mai multe plecari decat pe cheiul unui port.
Toamna: ce mare pictor impresionist!
Cand ii ceri iertare unui Dumnezeu, constiinta este aceea care isi cere iertare sie insasi.
Mai degraba i se iarta unei femei frumoase prostia decat unei femei urate inteligenta.
Cateodata, a iubi = “vouloir admirer sans connaitre”. Si totusi, cate lucruri ai vrea sa stii. Si cate nu. Autoiluzie exhaustiva. Ocazie a unei cascade de visuri pe marginea unei negrait de frumoase aparitii si treceri.
Stelele sunt atât de reci, încât îți vine să le așezi pe umeri șaluri venețiene.
Cer cu corn de lună: azi-noapte, a trecut pe aici, în galop, un cârd de centauri. Unul dintre ei și-a pierdut potcoava.
As vrea sa fiu amurg la geamurile tale.
Zi de zi constat tot mai multe lacune in propriul meu limbaj. Cand imi voi stapani limba cu atata maiestrie si suplete incat fiecare afirmatie, fiecare rand scris sa fie o lauda, o sarbatoare, un prinos adus graiului strabun? Si cand voi manui cu facilitate limbile straine pe care astazi le posed abia la modul pasabil? Ca Giraudoux, Maiorescu vehiculau germana si engleza; ca Romain Rolland avea o atat de intinsa cultura muzicala; ca Marcel Proust era atat de competent in gotic si in pictura - iata lucruri pe care n-ar trebui sa le uit niciodata si care s-ar impune sa-mi dea crize perpetue de insomnie.
“Elle était toujours dans la lune.” Cat farmec trebuie sa fi avut…