Citate de Jean Hersey

In toamna anotimpurilor, frunzele sunt cele care mor. In toamna vietii, mor amintirile noastre. © CCC

Toamna: ce mare pictor impresionist!

Mergeam departe, spre podgoriile de la Băiceni, pe o vreme frumoasă de toamnă. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, şi vîntul abia-abia adia, ici cu miros tare de pădure, dincolo cu parfumul uscat al miriştilor.

That soft autumnal time Is gone, that sheds upon the naked scene Charms only known in this our northern clime, Bright seasons far between.   The woodland foliage now Is gathered by the wild November blast; Even the thick leaves upon the oaken bough, Are fallen, to the last.   The mighty vines that round The forest trunks their slender branches bind, Their crimson foliage shaken to the ground, Swing naked to the wind.   Some living green remains, By the clear brook that shines along the lawn, But the sere grass stands white o'er all the plains, And the bright flowers are gone.   But these, these are thy charms — Mild airs, and tempered light upon the lea, And the year holds no time within his arms, That doth resemble thee.   The sunny noon is thine, Soft, golden, noiseless as the dead of night, And hues that in the flushed horizon shine, At eve and early light.   The year's last, loveliest smile, Thou com'st to fill with hope the human heart, And strengthen it to bear the storms awhile, Till winter's frowns depart.   O'er the wide plains that lie A desolate scene, the fires of autumn spread, And on the blue walls of the starry sky, A strange wild glimmer shed.   Far in a sheltered nook, I've met, in these calm days, a smiling flower, A lonely aster, trembling by a brook, At noon's warm quiet hour.   And something told my mind That should old age to childhood call me back, Some sunny days and flowers I still might find Along life's weary track. (Indian summer)

Din vârf de munţi amurgul suflă cu buze roşii în spuza unor nori şi-ațâță jăraticul ascuns sub valul lor subţire de cenuşă.   O rază ce vine goană din apus şi-adună aripile şi se lasă tremurând pe-o frunză: dar prea e grea povara - şi frunza cade.   O, sufletul! Să mi-l ascund mai bine-n piept şi mai adânc, să nu-l ajungă nici o rază de lumină: s-ar prăbuşi.   E toamnă. (Amurg de toamnă)

Toamna este o a doua primavara, cand fiecare frunza este o floare.

Mă întreb ce vom face în acest an, ce va face el cu noi și ce vom crea noi și viața în cele douăsprezece luni care urmează... Un an nou este un dar, o mică bucată de infinit, cu care să facem ceea ce vrem. (Forma unui an) © CCC

Cat de frumos imbatranesc frunzele. Cat de pline de lumina si culoare sunt ultimele lor zile. © CCC

Toamna ardea intens, o flacără alergând prin munţi, o torţă aruncată în copaci. © CCC

Iunie este poarta de intrare spre vară. (Un simț al anotimpurilor) © CCC

Toamna, minunata toamnă, își amestecă aurul și purpura în ultimele rămășițe de verdeață, ca și cum picături din soarele topit s-ar prelinge din cer în desișul pădurii. (Povestirile becaței, 1883) © CCC

O tăcere de frunze care-și scad glasul de vară învățând șoaptele toamnei. (Golia)

Nici frumusețea primăverii și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz.

Liliacul este, în esență, luna mai. © CCC

Acum se bucura din plin de zilele minunate, de liniștea din jur, de aerul curat, de ciripitul rândunelelor care se adunau în stoluri pe sârmele de telegraf, pregătindu-se să-și ia zborul spre țările calde, precum și de briza sărată și călduță ce sufla domol dinspre mare. (Brățara de granate)

Mai bine o singura clipa de aprilie decat o luna intreaga de toamna. (Balade si romante) © CCC

E-atâta frig în mine, încât îmi zic, ca o livadă toamna: «Oare n-am visat c-a fost frumos şi vară, în vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întâmplat?»   Dar sufletul, întocmai ca livada, e greu de ramuri frânte, frunze putrede şi spini, sunt semne că n-a fost la mijloc visul meu, ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini.   Sau poate şi mai rău: iubirea, ca o floare, şi-a scuturat petalele pe jos, şi dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniştit la soare.   (Toamna)

Septembrie e o întindere de flori de aster întunecoase, violete, o ramură de sumac care balansează franjuri de frunze stacojii și decorul dulce-amărui al strugurilor sălbatici când merg pe aleea către cutia poștală. Septembrie e o lună de aur, cu lumină blândă și zile încă senine… Micile făpturi din iarbă, de parcă și-ar da seama că zilele lor sunt numărate, umplu aerul nopții cu sunete. Peste tot, este plin de flori de solidago. (Forma unui an) © CCC

În martie, iarna ezită și primăvara înaintează. Ceva ezită și ceva înaintează și în noi. (Forma unui an) © CCC

August e coacerea grânelor pe câmpurile dogorind, parfumul de piersici coapte de pe crengile pomilor, de porumb dulce cu unt fierbinte pe știuleți. Dalii pline de viață aruncă uriașe flori ciufulite prin grădini și florile de joe-pye pudrează pajiștea cu violet. (Forma unui an) © CCC