Am trăit și eu în Arcadia.
Et in Arcadia ego.
Arata nestatornicia fericirii.
Arcadia, regiune muntoasă din vechea Grecie, aflată în centrul Peloponesului, locuită de păstori, era considerată de poeţi un ţinut al vieţii idilice, fericite, un fel de rai pe pământ. În acest sens, cuvintele Et in Arcadia ego! „Şi eu am trăit în Arcadia!" exprimă regretul după o fericire pierdută.
Unde-i prea multa viclenie, acolo-i prea putina fericire.
Ubi plurimum calliditatis, ibi minimum felicitatis.
Sa nu crezi ca exista om fericit in afara de cel intelept si bun.
Neve putes alium sapiente bonoque beatum.
(Horatius, Epistulae)
Este fericit acela pe care nenorocirile altora il fac prevazator.
Felix quem faciunt aliena pericula cautum.
Nu va fi fericit niciodata cel pe care-l va chinui fericirea altuia.
Nunquam erit felix quem torquebit felicior.
Nu sunt fericiti cei ale caror averi nu le cunoaste nimeni.
Nec sunt beati quorum divitias nemo novit.
(Apuleius, Metamorphoses)
Eu numar doar clipele fericite.
Horas non numero nisi serenas.
Nu-i este dat oricui sa ajunga la Corint.
Non cuivis homini contingit adire Corinthum.*
* Corintul era socotit resedinta ideala, datorita placerilor si desfatarilor oferite.
Audi, vide, tace si gaudes esse in pace.
Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit.
O, de trei si de patru ori fericiti.
O, terque, quaterque beati.
(Vergilius, Aeneis)
Intelepciunea insasi ne arata ca nu toti cei buni sunt si fericiti.
Prudentia ipsa hoc videt, non omnes bonos esse etiam beatos.
(Cicero, Tusculanae Disputationes)
Cand apare orgoliul, dispare fericirea.
Superbia oriente, occidit felicitas.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.