Citate de Aristofan

Pentru copiii mici, educaţia este învăţătorul; pentru tineri, educația este poetul. (Broaștele) © CCC

Pentru a face rost de bani, nimeni nu e mai ingenios decât o femeie. (Adunarea femeilor) © CCC

S-au aprins în noapte stele. Ce aproape sunt de ele! Numai să întind o mână Și-una-n palm-o să-mi rămână. Mamă, vrei de ziua ta Să-ți aduc în dar o stea? (8 Martie)

Daruind lumina pe care nu o ai, o vei dobandi si tu.

Frumuseţe, minte, vorbire aleasă; zeii nu dăruiesc aceluiaşi om toate harurile, o ştim prea bine. (Odiseea)

Nu poţi învăţa crabul să meargă drept. (Pacea) © CCC

Dumnezeu dăruiește atât cât putem noi primi de la el, iar acest lucru depinde de cât de mult ne-am golit de noi înșine.

Mi s-a oferit o vilă gratuită la Hollywood, dar am spus nu, mulțumesc, prefer să locuiesc în Italia. © CCC

Copiilor le înflorește mintea Prin dascăli iscusiți; iar cei maturi, Își făuresc virtuțile prin arte! (Broaștele)

E bine sa inveti chiar si de la dusmani.

Plătim scump pentru o experienţă pe care am putea să o găsim ieftin la vecinul nostru. © CCC

Unde ne e bine, acolo e patria. (Plutos) © CCC

Am dat totul soarelui, totul, in afara de umbra mea. © CCC

Lumea nu-ti poate darui ceea ce nu primeste de la tine.

Deschide-ți gura și închide-ți ochii și vezi ce îți va trimite Zeus. © CCC

Tu ești în inima mea ca un dar neașteptat și mult prea scump, pe care îl cercetez mirată iar și iar, cu-aceeași nesecată desfătare.   Ești tainica-mi putere și mândrie, de când te știu mi-i cerul mai aproape și nu mai pot durerile să vie, să-mi tulbure-ale sufletului ape.   Tu mi-ai făcut tărâna mai ușoară și inima așa de dulce, grea, ca ramura ce toamna se-mpovară de greutatea roadei de pe ea.   Asemeni unui mare cer cu stele, mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac, și-adânci de-atuncea-s gândurile mele, de aur glodul inimii, sărac.   Acestea toate să ți le plătesc nu voi putea, ci lasă-mă măcar, risipitorul meu, să te iubesc, din darurile tale dându-ți dar. (Daruri)

Veneam cântând spre ochii-ți visători, cu mari buchete-n braț. Aveai pe masă grădini și-alei de felurite flori, ca în Liban, pontifica mireasă.   Flori ce plutesc pe apă, flori de fulgi, sau flori în munți, pe niște stânci severe, flori grase tolănite-n clime dulci și flori ce cresc sub cer de sticlă-n sere.   Dar tu ai râs de gestu-mi desuet și de neprihănita-i vâlvătaie, ai pus sub îndoială un poet buchetul risipindu-l prin odaie.   M-am răzbunat atunci pe flori. Și sunt dușmanul lor de temut. Dau foc prin Rome de trandafiri, cutreier devastând hectare mari de flăcări și arome.   Fără grădini prin anii mei te plimbi, prădând frumos dactilii amintirii. Am palme însângerate și cu ghimpi, că-n drum am pălmuit toți trandafirii. (Prinos de flori)

Nu există nimic mai rău pe lume decât o femeie, cu excepția unei alte femei. © CCC

O, pentru câte haruri mi-ai dăruit de-atunci, Ți-aș da atâtea imnuri cât fir de iarbă-n lunci, Ți-aș da atâtea lacrimi câți stropi pe-un cer senin, Dar numai doi ochi, Doamne, și doi genunchi Ți-nchin! (Pe ulițele lumii)

O, draga mea, singura femeie adevărată eşti tu din toate! (Replica Lysistratei) (Lysistrata)