Citate despre Iubire

Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.

Prietenia este mai degraba o poarta de iesire decat o poarta de intrare spre iubire. L'amitié est plus souvent une porte de sortie qu'une porte d'entrée en amour. (Aphorismes du temps présent) © CCC

Sa iubesti poti numai ceea ce cunosti.

Curcubeu Azi sunt îndrăgostit. E-un curcubeu Deasupra lumii sufletului meu. Izvoarele s-au luminat şi sună Oglinzile ritmându-şi-le-n dans, Şi brazii mei vuiesc fără furtună Într-un ameţitor, sonor balans, În vii vibrează struguri străvezii- Cristalurile cântecelor grele- Şi stropi scăpărători de melodii Ca roua nasc în ierburile mele. Eu curg întreg în acest cântec sfânt: Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt.

Am fost la târgul de păsări Şi-am cumpărat păsări Pentru tine, dragostea mea. Am fost la târgul de flori Şi-am cumpărat flori Pentru tine, dragostea mea Am fost la târgul de fiare vechi Şi-am cumpărat lanţuri, Lanţuri grele, Pentru tine, dragostea mea. Apoi m-am dus la târgul de sclave, Te-am căutat, Dar nu te-am găsit, dragostea mea. (Pentru tine, dragostea mea)   Pour toi mon amour Je suis allé au marché aux oiseaux Et j'ai acheté des oiseaux Pour toi, mon amour. Je suis allé au marché aux fleurs Et j'ai acheté des fleurs Pour toi, mon amour. Je suis allé au marché à la ferraille Et j'ai acheté des chaines, De lourdes chaines, Pour toi, mon amour. Et puis je suis allé au marché aux esclaves Et je t'ai cherchée, Mais je ne t'ai pas trouvée, Mon amour.

Greutatea lumii este iubirea. Sub povara singuratatii, sub povara nemultumirii,   greutatea, greutatea pe care o purtam este iubirea. (Cantec) © CCC

Iubirea e plenitudine. Ea nu cerseste, ci doreste. © CCC

Cu totii ne dorim Marea Iubire fiindca suntem claditi in acest sens. Folosim atat de adesea expresia aceasta a sufletelor pereche. Cu totii ne-o dorim adevarata fiindca am vrea ca atunci cand ne gasim cu adevarat sufletul pereche, sa se termine definitiv acest zbucium continuu care este propria noastra existenta. De fiecare data, rezultatul vine crud si exact. Zbuciumul vietii noastre nu se va termina niciodata atat timp cat vom trai. Atunci mai avem nevoie de sufletul nostru pereche? Oh, da, voi raspunde eu, fiindca acesta este albia in care curge fluviul vietii noastre dint-o alta realitate transcendentala, acesta este nesfarsitul pe care se sprijina orizontul inimii noastre in alte vise sau realitati transcendentale.

Iubesti pentru ca iubesti. Nu exista ratiune pentru a iubi.

Iubim fără să ştim ce‑i iubirea şi cînd ştim nu mai reuşim să iubim.

Ce a fost el, pentru mine, în ultima etapă a vieţii noastre? Preşedintele (Uniunii Scriitorilor). Un preşedinte bun pentru obşte şi care pentru mine n-a existat în nici un fel şi eu n-am existat pentru el. […] Cine a fost acest om extraordinar, bestial, uman, laş pînă la ultima degradare, puternic, gîlgîitor, de o vitalitate ce părea veşnică, acest bărbat pe care l-am iubit cu patimă şi cu dorinţa de a muri la despărţire, şi cu dorinţa chinuitoare de a avea un copil de la el, un bărbat pe care l-am purtat în sînge toată tinereţea mea, cînd am fost şi cînd n-am fost cu el, pe care l-am urît, pe care l-am dispreţuit, admirat… (Însemnările mele, 1974) Anul 1932 este anul în care, în Însemnări, apare pasiunea poetei pentru cunoscutul gazetar şi scriitor de stînga Zaharia Stancu. Tînăra de 18 ani, care colabora la revista Azi, editată de Zaharia Stancu, este prinsă în jocurile dragostei cu un bărbat mult mai experimentat, cu 12 ani mai în vîrstă, pentru care, probabil, episodul era încă o aventură. Deşi autoarea nu este naivă şi notează, pe 20 septembrie 1932: „Ce-o să se întîmple între mine şi S.? […] Prietenia noastră, ca să-i spunem aşa, nu poate duce la nimic. Nu numai atît. Presimt că ruptura o să vină curînd şi violent“, raporturile cu Stancu vor evolua furtunos, pe durata mai multor ani, într-un amestec de zbucium dramatic şi dorinţă de răzbunare.

Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns, Doar sărutarea ta ar fi în stare Să stinga focul rău ce i-a cuprins, Să-i umple de iubire şi de soare. Sărută-mi gura, buzele-ncleştate Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut. Îţi vor zâmbi din nou înseninate Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput. Sărută-mi fruntea, gândurile rele Şi toate îndoielile-or să moară, În loc vor naşte visurile mele De viaţa nouă şi de primăvară. (Sărută-mă…)

De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâşiem…

- De ce am adorat-o mereu pe mama ta? Pentru că nu aveam niciodată timp să mă gândesc la ea. (Ginerele domnului Poirier) © CCC

In iubire, totul se schimba, toate devin insemnate: dintr-un nimic se naste un colos.

Pe tron de aur, tu Afrodita eternă Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte nu-mi pune în suflet amărăciuni și doruri, ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi din depărtare strigătul meu și oftatul și părăsindu-ți mândrul palat de la zare, porneai spre mine albă, în carul de aur, - tu vino iarăși! Frumoase păsări repezi, la car văzusem cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi. Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită, cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine, m-ai întrebat ce am de te chem într-una și ce vrea, turburat, zbuciumatu-mi suflet - - ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho? Fugind de tine, el în curând spre tine o să alerge și-o să-ți stea alături! De nu-ți primește darul, - în curând el însuși Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place Curând te va iubi, ca prins de flăcări.” Deci vino iarăși Zeiță și fă să-mi piară aceste gânduri grele. Și împlinește-mi tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo! (Imn catre Afrodita)

Dragostea - iluzia este sa o intalnesti, cand de fapt ea se invata.

Iubirile prea mari trebuie sa fie suportate. © CCC

De nu mă poți iubi, frumoaso, - Căci altul ți-e stăpân pe veci - De ce, când te-ntâlnesc în cale O clipă - ochii nu ți-i pleci?   De nu mă poți iubi, frumoaso, Întoarce-ți ochii de la mine; Tu știi ispita ce se-ascunde În fundul apelor senine;   În prefăcuta-mi nepăsare, În genele mereu plecate, Tu nu-nțelegi mărturisirea Iubirii mele zbuciumate?   De nu mă poți iubi, femeie, Întoarce-ți ochii - căci ma tem Să nu le-ntunece lumina Întaiul dragostei blestem!…

Oricate viscole vor trece prin tine nici unul nu-ti va aduce primavara decat iubirea.