Citate despre Parvenire

Esti fericit?... Cine, punandu-si sau punandu-i-se aceasta intrebare, n-a intrezarit surasul indoielii? Simtirea omeneasca, deprinsa fiind prea mult cu suferinte, ajunge uneori la aceasta stare de a nu-si mai putea lamuri senzatia fericirii.

Cartea vietii se citeste langa lampa amintirilor.

Daca te ridici pe umerii altuia, ii privesti de sus pe fratii tai, si de vreme ce ii socotesti inferiori, esti, prin forta lucrurilor, nedrept fata de ei.

Omul are nevoie de a-si crea o filosofie a lui, intima, neformulata intr-un sistem, dar care sa-l satisfaca numai pe el insusi.

Filozofia vietii consta in singura putere de a sti sa imprumuti realitatii ceea ce-i lipseste: poezia pe care o ai tu.

Pentru ce ne gandim, uneori, la moarte, cand suntem fericiti? E ciudata aceasta stare sufleteasca: de a te simti putin trist tocmai pentru ca esti fericit! Niciodata n-am gustat fericirea curata, fara amestecul altor senzatii. Intotdeauna ma nelinistea presentimentul ca dupa sfarsitul unei fericiri urmeaza parerile de rau sau indoiala.

Sunt multi care ajunsi la un varf de munte au ameteli si cad; iertati-i pe parveniti.

Sinuciderea nu este un eroism: este o lasitate. Eroii adevarati indura viata asa cum e. Ei se revolta, ei plang, ei lupta pentru a o imbunatati, dar nu dezerteaza.

Curiozitatea de a trai: pentru mine viata e intotdeauna noua si plina de surprize…Viata e un spectacol variabil: toate scenele ei ma intereseaza, de la cele mai neinsemnate, pana la cele mai marete… Am toate curiozitatile, de-a pururi nesatioase: curiozitatea singuratatilor, a calatoriilor, a prieteniei, a iubirii, a cititului, a admiratiei, a tuturor viciilor si virtutilor. Niciodata n-am fost acelasi, nestatornicia e calauza curiozitatii.

În fruntea bucatelor nu te pot împinge decât orgoliul şi datul din coate.

Cand vad prostii locuind in cele mai stralucite palate, inteleg de ce Diogene traia intr-un butoi.

Suferinta ne face simturile mai delicate, mai fine.