Uitam ultimul vis, dar ne amintim intotdeauna prima dragoste.
(Drumuri presarate cu ganduri nemuritoare)
© CCC
Amintirea ta este ca o carte iubita,
Pe care o citesti mereu si n-o inchizi niciodata.
(Amintirea ta, In gradina infantei)
© CCC
Sa trecem deci caci toate-s trecatoare,
Ma voi intoarce-adeseori in gand.
O, amintirea-i corn de vanatoare
Al carui sunet moare-n vant.
(Corn de vanatoare)
Îmi mai pot, însă, aduce aminte cât de mult l-am iubit, şi-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l-aş putea iubi din nou, dacă… dar nu, nu!
(La rascruce de vanturi)
Cand ne ducem viata intr-o ocupatie linistita si avem de-a face numai cu ceea ce-i mai apropiat si cotidian, pierdem sentimentul pentru ceea ce-i absent; abia daca putem crede ca in departare amintirea noastra mai dureaza si ca anumite tonuri din trecut mai au ecou.