Ce proaspată mireasmă de cătină, de coajă
Şi de polen şi sevă în jur s-a risipit;
Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă;
Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit.
Frunzişurile limpezi par creţe, moi dantele;
Şi iarba şi sămânţa şi mugurul verzui,
Cu sclipete-argintate, par verzi, mici păsărele;
Nu-i primavară numai, deşi nici vară nu-i!
Ce străluciri, ce poze de încântare pline!
Flori de migdal şi piersic, corolele clătind,
Vibrează ca o roză roire de albine,
Cu inima parfumate şi guri spre noi tânjind.
Nimic nu mişcă. Pacea-i deplină în natură!
Pe la ferestre, storuri de trestii odihnesc;
Chiar gâzele-n nisipuri, sub umbra de răsură,
Au ameţit de parcă, sfârşite, se topesc.
Nu simţi nimic, nici vârsta, nici doruri, nici regrete;
Eşti un copil, ce cată, nestânjenit şi pur,
Cu braţele întinse, pe ţărm să se desfete
Pe pajiştea tivită de cerul de azur.
Ce bun, ce lent e totul, ce linişte descinde…
Şi totuşi, obsedante, moi griji parcă respir;
Brusc, liniştea aceasta tot sufletu-mi cuprinde.
O, Doamne, Doamne, iată: e-aproape un delir!
(Amiază paşnică)
Amicus optima vitae possessio.
Un prieten este cea mai mare comoară a vieții.
Deviza împăratului german Albrecht de Habsburg (1438-1439).
Crescentem sequitur cura pecuniam, Maiorumque fames.
Creșterea avuției aduce după sine grija și foamea de mai mult.
(Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.)
(Cartea a III-a, Oda XVI, rândurile 17-18.)
Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură.
(Norii)
Sanctum sanctorum.
Literal, cu referire la o încăpere sacră, se traduce ca “sfânta sfintelor”.
Este cel mai sacru loc dintr-un edificiu sacru, templu sau biserică.
Altarul, cu siguranță, ar trebui considerat ca sanctum sanctorum al unei biserici creștine.
La evrei, este cel mai sfânt loc din templul evreiesc.
Sanctuarul cel mai interior al templelor hinduse și jainiste unde se află murti (idolul sau icoana) zeității principale a templului. În general, în hinduism, numai „preoții” (pujari) au voie să intre în această cameră sacră, cea mai sfântă dintre toate, numită garbhagriha sau sannidhanam.
Informal, expresia desemnează un loc sau o cameră privată în care numai câțiva oameni importanți au voie să intre – adesea folosită cu o nuanță de umor sau ironie; un refugiu privat sau un sanctuar interior în sine însuși.
© CCC
Privirea ta e trandafir în floare…
Și fruntea, crin, și zâmbetele, miere…
Și trupul, val, și mersul, adiere…
Și glasul, cântec de privighetoare!
Tu ești a vieții mele sărbătoare
Și-a bietului meu suflet reînviere-
Căci mă renaști cu alba mângâiere
Din grațiile tale-ncântătoare.
Dar de-aș atinge scumpa ta ființă
Cu cea mai mică umbră de dorință,
Aș profana iubirea mea curată,
Căci mi-aș mușca pe-a tale buze, visul
Și-n sărutarea mea necumpătată
Ca-ntâiul om, mi-aș pierde paradisul…
(Mi-aș pierde paradisul)