Citate de August Strindberg

Femeia nu este decat complementul barbatului

În timpul acestei plimbări, condus de mâna lui Balzac prin comedia sa umană, și făcând cunoștință cu peste patru mii de personaje (un german le-a numărat!), mi se părea că trăiam o altă viață, mult mai bogată și mai mare decât a mea, încât aveam impresia că trăisem două vieți de om. Pornind de la lumea lui, am căpătat un nou punct de vedere asupra lumii mele. (Singur)

Adultul nu crede în Moș Crăciun. El votează. © CCC

…naivitatea…, in afara de simplitatea pe care o exprima, trebuie adaugate inocenta, adevarul si originalitatea unei copilarii fericite, care n-a cunoscut constrangerea…; tot ce e adevarat nu e naiv, dar tot ce e naiv e adevarat, de un adevar izbitor, original, rar…naivi­tatea poate fi gasita in orice conditie; poti fi in mod naiv erou, in mod naiv ticalos, in mod naiv cucernic, in mod naiv frumos, in mod naiv orator, in mod naiv filosof…fara naivitate nu exista adevarate frumuseti.

Când ai douăzeci de ani, crezi că ai rezolvat enigma lumii; la treizeci de ani, începi să te gândești la asta și la patruzeci de ani, descoperi că este de nerezolvat. © CCC

Nu victoria o vreau, ci lupta.

Cea mai mare pacalita pe pamantul acesta va ramane mereu Naivitatea.

Naivitatea este o purtare prin care nu bagi de seama ca vei fi judecat de altii.

Eu o iubesc, ea ma iubeste si ne uram unul pe altul, cu o ura nascuta din dragoste.

Trebuie mereu sa studiezi natura celorlalti, inainte de a da liber curs propriei naturi.

Ce naivitate, sa crezi in castitatea dragostei.

Nu toti oamenii au pierdut naivitatea; de aceea nu toti oamenii sunt nefericiti.

Cel mai bun mijloc pentru a fi inselat e sa te crezi mai destept decat altii.

S-ar spune ca viata nu este decat o imensa bataie de joc.

Unii se dovedesc naivi tocmai prin aceea ca iau toate lucrurile prea serios…

Educatia face din fiecare dintre noi un mecanism si nu un individ.

Cand ai douazeci de ani, crezi ca ai rezolvat enigma lumii; la treizeci de ani, incepi sa reflectezi asupra ei si, la patruzeci, descoperi ca ea e de nerezolvat.

Teatrul a fost intotdeauna o scoala pentru tineri, pentru oamenii pe jumatate cultivati si pentru femei, adica pentru cei care, posedand inca deprinderea de a se insela sau de a se lasa inselati, sunt accesibili iluziei si fortei de sugestie a autorului.

Gratia oamenilor mari e naivitatea.

In fond, asta e solitudinea: sa te infasori in gogoasa sufletului tau, sa te transformi intr-o crisalida si sa astepti metamorfoza, caci ea va veni intotdeauna.