Cunoști o femeie, o vezi, o auzi, constatînd o serie de calități și defecte, distrat și în treacăt, sau atent și cu dinadins, te deprinzi să rămîi “tu” în prezența ei, adică spectator mai mult sau mai puțin atras de spectacolul feminității ei, o critici mintal, o apreciezi uneori și o accepți treptat, aflînd cum e frumoasă, cum e deșteaptă sau mediocră, avînd surprize agreabile și dezamăgiri supărătoare, pînă cînd într-o zi simți că, mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care abia-l știi numai tu. Bătaia de inimă pe care ți-o dă acest secret te face să respiri adînc propriul tău suflet, în care au apărut arome mai misterioase decît cele aduse de sevele pămîntului. Întinzi brațele spre primavara lor. Iubești. Și femeia demult cunoscută îți apare nouă, din clipa în care ai întîlnit-o. Te miri că n-ai vazut de atunci ceea ce abia descoperi într-o evidentă edenică. E o mirare intensă ca geniul, oricît ar fi de plat ceea ce-i urmează. Secunda acestei mirări hrănește cu luceferi pe poeți și cu cea mai virulentă toxină pe oamenii obișnuiți.
(Lorelei)
Ne indragostim de femei pentru ceea ce nu sunt şi le parasim pentru ceea ce sunt.
© CCC
Femeia iartă orice, în afară de indiferență.
Proverb englez
© CCC
E trist ca femeile nu sunt ambasadori, caci putine secrete le-ar ramane ascunse.
Femeia îndrăgostită este îndrăzneață fără să știe.
(Titan)
© CCC
Spune‑i unei femei ce vrea să audă şi toate iubirile ei se vor transforma în tăceri.
In marile crize, menirea femeilor este de a ne indulci necazurile.
E clar că Dumnezeu le-a creat pe femei numai ca să-i îmblânzească pe bărbaţi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.