Citate celebre pe teme

Dacă Orientul Apropiat infuzase, în Evul Mediu, o doză considerabilă de fabulos culturii europene, contactul oricât de superficial la început cu Persia, India, China etc. avea să deschidă un făgaş spre acele filoane ale spiritualităţii nici până astăzi epuizate.

Slavă Domnului, românu-i foarte talentat, dar nu trebuie să-i zăpăcești zilnic mințile cu sminteli ca să nu-și părăsească matca lui proprie, izvorâtă din niște rădăcini, dintr-o istorie a spiritului, a intelectului, a creativității însăși. Dacă nu-i pui în față modelele autentice, el ce poate să înțeleagă și să facă?

Ar fi putut scutura un mănunchi de bujori cu bătăile inimii. (Hotarul nestatornic)

Frumoasa nu e in primul rand frumusetea, ci frumusetea usor atinsa de nefrumusete.

“Intr-o zi totul va fi bine”, iata speranta noastra. “Totul este bine de pe acum”, iata iluzia care ne insala.

Fiecare scrie, nu pentru ca vrea, ci pentru ca nu poate altfel.

Să sfătuiască, conform legilor, ce e mai bine pentru oameni. (Jurământul buleutic) Clistene este creditat cu crearea democrației ateniene. Buleutii (consilieri ai Buleului din Atena), trebuiau să consilieze cetățenii în privința legislației, Bulé (Consiliul celor 500) fiind un organism consultativ al cetățeanului în democrația ateniană, astfel încât aceasta să fie aplicată cât mai bine, conform intereselor lor. Această frază face parte din textul Jurământului buleutic sau Jurământului buleutilor depus de noii consilieri ai Buleului Greciei antice, după trecerea lor prin dokimasie, examenul oficial de admitere prin care se verifica dacă aceștia aveau capacitatea de a-și exercita funcția publică (magistrat, orator politic sau retor). Conținutul jurământului poate fi reconstruit din diverse surse. Cu toate acestea, ele acoperă peste două sute de ani de istorie și textul probabil a evoluat în această perioadă. Potrivit lui Xenofon, consilierii jurau „să consilieze (să sfătuiască) conform legilor. Potrivit lui Lisias, „să sfătuiască ce era mai bine pentru cetate”, iar potrivit lui Demostene, „să sfătuiască ce era mai bine pentru oameni.” Bulé, în antichitate, era sfatul celor patru sute a unei cetăți grecești, care discuta probleme privitoare la buna funcționare a statului și pregătea ședințele Adunării Poporului (din fr., gr. Boulé). În orașele Greciei antice, Bulé era un consiliu de peste 500 de cetățeni desemnați să conducă treburile zilnice ale orașului. Bulé era un organism consultativ al cetățeanului în democrația ateniană. Membrii trebuiau să aibă peste 30 de ani (buleuti), iar cetățenii puteau servi în acesta de două ori, ceea ce era mai mult decât pentru alte funcții alese. Erau fie 400, fie 500 de membri ai Bulé-ului, care erau aleși prin tragere la sorți în număr egal de fiecare dintre cele zece triburi. În Constituția Atenei a lui Aristotel, el îi atribuie lui Draco(n) un Bulé de 401 membri, dar, în general, Solon este luat drept cel care a pus bazele Buléului, cu 400 de membri. Bulé-ul avea propriul său loc de întâlnire, buleterionul, în Agora. O emanație a Adunării Poporului și strict subordonată acesteia, organ consultativ care funcționa permanent, "Consiliul celor 500" (Bulé) era compus din cetățeni care împliniseră vârsta de 30 de ani (buleuti), câte 50 din fiecare trib, trași la sorți. Cum cei 500 de membri ai Consiliului nu se puteau întruni zilnic, în cadrul ei funcționa un fel de comitet executiv (pritania) compus din cei 50 de membri ai fiecarui trib, care funcționa pe rând câte 36 de zile. În fiecare zi unul din pritani, ales de ceilalți, prezida lucrările zilei respective, păstra sigiliul statului și cheile anexelor templelor în care era depozitat tezaurul statului. Pritanii constituiau magistratura suprema a statului. În afara lor, ceilalți funcționari administrativi ai statului erau numiți în colegii de câte 10 (unul de fiecare trib) - cu toții fiind controlați, direct sau indirect de Adunarea Poporului. În ierarhia funcționarilor civili primul loc îl ocupau arhonții (în Atena antică, titlu dat magistraților supremi din conducerea republicii ateniene), iar funcționarii militari erau strategii. În concordanță cu aceste principii generale ale constituției democratice ateniene erau și structura și organizarea justiției grecești. © CCC

Acolo unde există o mare iubire, există întotdeauna miracole. (În curând, Afrodita!) © CCC

Scrisul – o eliberare de sine. Sinele – o eliberare de alții… (Fărâme de suflet)

Nimeni nu e rau degeaba (in mod voit). Socrate Socrate vrea sa spuna că personajul negativ este ignorantul. El isi doreste propriul bine, dar nu il vede și, prin urmare, comite răul in mod involuntar. Această afirmatie nu înseamnă nicidecum ca orice iresponsabilitate a celui rau ar trebui să fie iertata pentru că este de datoria fiecaruia să nu rămână în ignoranță.

Ceea ce îmi place în călătorii este uimirea care te cuprinde la întoarcere. Stendhal, autorul romanelor Roșu și negru și Mănăstirea din Parma avea un asemenea gust pentru călătorii, încât și-a dat numele acestui sindrom: "sindromul Stendhal". Copleșit de vizita sa la Florența, a fost cuprins de amețeală: „la plecarea din [Bazilica] Santa Croce, îmi simțeam bătăile inimii, eram extenuat și mergeam cu teama de a nu cădea.” "Eram într-un fel de extaz, la ideea de a fi în Florența, aproape de marii oameni ale căror morminte le-am văzut. Absorbit în contemplarea frumuseții sublime... Ajunsesem în acel punct al emoției în care se întâlnesc senzațiile cerești date de Artele Plastice și sentimentele pasionale. Plecând de la Santa Croce, aveam palpitații, viața se scursese din mine, mergeam cu teama de a nu cădea." — Roma, Napoli și Florența, 1826, volumul II, p. 102.

***

Sindromul Stendhal, numit și „sindromul Florence”, este un ansamblu de tulburări psihosomatice (bătăi accelerate ale inimii, amețeli, sufocare, chiar halucinații) care apare la unii călători expuși la o operă de artă, care capătă o semnificație anume pentru ei, sau la o abundență de capodopere în același loc și în același timp. Se presupune că apare atunci când indivizii sunt expuși la obiecte sau fenomene de mare frumusețe. Sindromul Stendhal, care este destul de rar, face parte din ceea ce se numește sindromul călătorilor sau călătoria patogenă: călătoria în sine este cea care provoacă tulburări psihice unui subiect fără antecedente. © CCC

In raporturile cu semenii nostri, mai des le castigam bunavointa prin defectele decat prin insusirile noastre.

Ipoteza este o presupunere pe care o socotesti adevarata fara s-o poti dovedi insa prin nici un fapt.

Vreau inima-mi să se-nsenine – Să-mprăștii visele în vânt? Dar la răscruce nu știu cine Mi-așteaptă ultimul cuvânt…   Se-nvăpăiază umbre mute, E-aproape visul de sfârșit. El capu-ntre genunchi și-ascunde, De mine chipul și-a ferit   Dar într-o infinită oră, Când nico lege nu va fi, El, nelegitimă fantomă, Printre oglinzi va rătăci.   Și-atunci, în casa mea pustie, Un fel de chip va fi sosit. Și voi vedea-n oglindă, vie, Figura noului venit. (Din volumul Versuri despre Preafrumoasa Doamnă)

Lumea este dispunerea naturala si spatiul tuturor gandurilor si perceptiilor mele explicite. Adevarul nu locuieste doar inlauntrul omului, sau, mai exact, nu este launtrul omului, pentru ca fiinta umana traieste in lume si doar in lume se poate cunoaste pe sine.

Ce greu tribut plateste sufletul omenesc greselii!

Când este cu adevărat personală și izvorăște din origini, rugăciunea se află la limita gândirii filosofice, devine filosofie în momentul în care orice relație interesată cu divinitatea este abolită. (Credința filozofică) © CCC

Un amic este un frate, un frate pe care-l alegi singur. Arta prieteniei este, se stie, grea si nu oricine este capabil sa o manuiasca… adevarata prietenie… semnul tovarasiei de nazuinte… Puritatea prieteniei, taria ei irezistibila ce leaga pe vecie, pe viata si dupa moarte, consta numai in comunitatea de nazuinte.

Îi numesc pleavă pe toți cei ce trăiesc din gesturile altora și, asemenea cameleonului, iau culorile altora, iubesc partea de unde le vin darurile, gustă aclamațiile și se judecă în oglinda mulțimii. (Citadela)

Dupa ce a fost barfita, o cinste-i mai curata; Mai tare straluceste cand vede ca-i patata.