Oamenii se aseamănă cu norii: apar și dispar fără să lase nicio urmă. Doar arareori, câte unul din ei, se preschimbă în ploaie, în ceva folositor. Scriitorul, din acest punct de vedere, e o ploaie benefică... Să planteze suflet acolo unde el nu există – iată adevărata menire a unui scriitor.
Omului nimic nu-i este mai folositor decat omul.
Omul superior este sensibilizat de dreptate, omul inferior, de avantaj.
Fiecare om e o poveste care nu seamănă cu niciuna.
(Omul, acest necunoscut)
© CCC