Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "citate"

Prietenia… Sentiment divin prin care, în funcție de prezență sau absență, trăim sau murim.

© CCC

Să lupt cu vraja-ţi am voit

Prea îndelung, frumoasă vară;

Azi, inima-mi s-a îmblânzit,

Plăcerea-n vinele-mi coboară.

 

Mă-ndrept spre liliac, pe drum

Şi sub castanul ce-nfloreşte,

Aş vrea parcă să spun: «Acum

Nimica nu mă mai opreşte!»

 

O vrajă mă-nfioară: sus,

Lin tremurând, un nor văd parcă;

Pe-aripa morţii, doru-mi, dus,

Alunecă precum o barcă.

 

Un tren – o ce plăcuţi fiori…

Când vocea-i în văzduh irumpe,

Cu nervii frânţi, ai vrea să mori;

Dar zilele, îţi zici, sunt scumpe.

 

Un suflet tânăr, ah, aş vrea,

Cu mine-n seara prea frumoasă…

Ar respira sfârşeala mea,

Ca salcia mai romanţioasă.

 

I-aş spune: « Vezi, nu tu mă ţii,

Ci doar ispita nopţii, toată;

Ea m-a schimbat, de parc-aş fi

O porumbiţă însetată.

 

Biet copilandru,-aleanul greu,

Tot aurul ce-l port în sânge,

Tristeţea sufletului meu

Doar nopţii singure-mi pot plânge.

 

Copacii-au simţuri şi râvnesc,

Iar noaptea-i, vai, neputincioasă;

Suspinele-i se risipesc

În bolta fumurie, joasă.

 

Văzduhul, vezi, e înflorit.

O, taci, pe tine te vreau doară;

Vreau ochiu-ţi împăinjenit…

Un suflet fii, ce se-nfioară.

Un strigăt lung, necontenit.

Şi plângi, copilul meu iubit!

(Seară romantică)

Nu trebuie să aşteptăm fericirea ca pe un premiu. Când suntem fericiţi nimeni nu ne premiază.

Ce-i viaţa? Să rabzi poate o zi şi alta oare?

Odihna, plictiseala, pot ele-ndestula?

Cine-şi doreşte ochii apostolilor care

Şterşi, îl jeleau pe zeul ce valu-l despica?

 

Ne-ncântă doar speranţa, a viselor minciune,

Şi dragostea, agilă în inimi pătrunzând;

Fremătător orgoliul sau voluptatea, când

Dă, muzicii, asemenea făgăduinţi nebune!

(Onoarea de a suferi – CVI (poezia 106), 1927)

Ce proaspată mireasmă de cătină, de coajă

Şi de polen şi sevă în jur s-a risipit;

Copacul, plin de soare, îşi picură-a lui vrajă;

Un har divin în parcul imens s-a-nstăpânit.

 

Frunzişurile limpezi par creţe, moi dantele;

Şi iarba şi sămânţa şi mugurul verzui,

Cu sclipete-argintate, par verzi, mici păsărele;

Nu-i primavară numai, deşi nici vară nu-i!

 

Ce străluciri, ce poze de încântare pline!

Flori de migdal şi piersic, corolele clătind,

Vibrează ca o roză roire de albine,

Cu inima parfumate şi guri spre noi tânjind.

 

Nimic nu mişcă. Pacea-i deplină în natură!

Pe la ferestre, storuri de trestii odihnesc;

Chiar gâzele-n nisipuri, sub umbra de răsură,

Au ameţit de parcă, sfârşite, se topesc.

 

Nu simţi nimic, nici vârsta, nici doruri, nici regrete;

Eşti un copil, ce cată, nestânjenit şi pur,

Cu braţele întinse, pe ţărm să se desfete

Pe pajiştea tivită de cerul de azur.

 

Ce bun, ce lent e totul, ce linişte descinde…

Şi totuşi, obsedante, moi griji parcă respir;

Brusc, liniştea aceasta tot sufletu-mi cuprinde.

O, Doamne, Doamne, iată: e-aproape un delir!

(Amiază paşnică)

Amicus optima vitae possessio.

Un prieten este cea mai mare comoară a vieții.

Deviza împăratului german Albrecht de Habsburg (1438-1439).

Crescentem sequitur cura pecuniam, Maiorumque fames.

Creșterea avuției aduce după sine grija și foamea de mai mult.

(Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.)

(Cartea a III-a, Oda XVI, rândurile 17-18.)

Să cumpărăm atunci oglinzi în care să ne putem vedea cum arătăm visaţi de alţii…

Puţinătatea spiritului naşte monştri.

Prin ce minune se desface, albă, înstelată şi uşoară neaua din asuprirea bolţii de cenuşă sură.

(Norii)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.