Omul are nevoie sa cunoasca anumite pasiuni, spre a spori intr-insul anumite insusiri care dau vietii lui noblete, largindu-i sfera, si adorm pe jumatate egoismul firesc tuturor fapturilor.
Ideile mari pornesc intotdeauna din sufletele mari. Cei mici se multumesc sa stea inchisi in egoismul lor, ca intr-o cetate, unde nu poate patrunde lumina stralucitoare a altruismului. Neavand nici un ideal, traiesc fara a cunoaste suprema fericire a vietii: puterea si dorinta de a lupta pentru triumful adevarului.
In pornirea lui catre ideal, omul s-a lovit in primul rand de propria sa natura, de originea sa animalica. Orice pas inainte a fost o lupta, si in aceasta lupta instinctele egoiste au fost adesea mai puternice decat aspiratiile ideale. Dar aceste aspiratii n-au pierit niciodata cu totul din inima omeneasca. Cu lumina lor slaba, ele au aratat omului, in vremurile intunecate, calea cea adevarata si l-au ajutat sa lupte necontenit, spre a se ridica mai sus, tot mai sus, deasupra propriei sale naturi.
Dezvoltarea intelectuala, sporind puterea de reprezentare, face pe oameni mai capabili de simpatie si, prin urmare, mai putin egoisti, mai putin rai – daca nu chiar mai buni.
Sunt multi oameni rai pe lume, insa din motive cu totul diferite: unii sunt rai pentru ca sunt nefericiti; altii pentru ca sunt bolnavi; unii pentru ca sunt slab cultivati, iar altii pentru ca sunt din fire egoisti.
Prin practicarea, sau in contactul cu arta, se creeaza incetul cu incetul o stare de dezinteresare sufleteasca, ce poate servi ca baza a vietii morale, a carei esenta este lepadarea egoismului.
Nu exista nici un precept, chiar elementar, care sa nu fi prilejuit o indoiala si pretextul unei lupte ingrozitoare; insa biruinta finala a justitiei contra egoismului este fenomenul cel mai sigur si mai durabil al psihologiei, care demonstreaza izbanda constiintei si vadeste totodata puternica ei garantie.
Dragostea este un sentiment complex, al carui factor esential este duiosia. In dragoste exista un sentiment de slabiciune, o dorinta de a proteja, un imbold de a face bine si de a procura placere – o lipsa de egoism sau, in orice caz, un egoism bine ascuns.