Filosofia nu este o meserie, facuta pentru ostentatie. Ea nu consta in cuvinte, ci in fapte. Nu recurgi la ea ca sa-ti petreci ziua cu un fel de desfatare sau sa-ti alungi plictiseala, cand n-ai ce face. Ea iti formeaza si iti modeleaza sufletul, iti ordoneaza viata, iti indruma faptele, iti indica ce trebuie sa faci si ce nu.
In domeniul filosofiei nu exista certitudini absolute si, in lipsa de demonstratii hotaratoare, pot ramane in picioare puncte de vedere variate, impartasite dupa circumstante si mai cu seama dupa temperament.
Nevoia de a intelege lumea si propria sa existenta e pentru mintea omeneasca o nevoie organica in toata puterea cuvantului. Ce e, de unde vine si in ce scop exista lumea, care e rostul intamplarilor ei si, in sfarsit, care e intelesul propriei lor vieti, iata intrebarile ce au framantat pe oameni, sub forme mai mult sau mai putin limpezi, inca din momentul in care s-au trezit intr-insii puterile sufletesti ce ii deosebesc de animale.
Un sistem filosofic nu poate avea o influenta apreciabila, numai pentru ca raspunde nevoilor sufletesti ale timpului in care apare.
Omul are nevoie de a-si crea o filosofie a lui, intima, neformulata intr-un sistem, dar care sa-l satisfaca numai pe el insusi.