Iată acum un prim exemplu al modului propriu lui Cehov pentru evocarea unei atmosfere din câteva detalii concise ale naturii: Marea era într-o nuanță caldă, purpurie, cu o dâră aurie a lunii.
(Literaturi, 1941-1958)
© CCC
Slăbiciunea îmi vine de la natură, puterea îmi vine de la Dumnezeu care o deține și o împarte la infinit.
(Poeme sacre și profane)
© CCC
Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează cu-n ochi prietenesc.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Știința nu trebuie să se predea în fața Universului și atunci când Pascal încearcă să deducă existența lui Dumnezeu din presupusa infinitate a Naturii, putem considera că se uită în direcția greșită.
© CCC
Sunt cu mult mai puțini ani de când, în răgazurile de vară în târgul natal, fetița mea, ea însăși o gânganie mică, neagră, devorată de ochi, torcând în adâncurile ei o notă melodică ce va izbucni poate odată, cândva, se pasiona pentru dihania neagră ce tăia armonia serilor de august cu scurtul ei țipăt, în a cărui notă melopeică ea nu distingea parada erotică sau elanul pământului către eternitatea albastră a bolții, ci un strigăt de alarmă, o disperare.
(Greierele, Aquaforte)
Glasul sentimentelor nu ne poate induce în eroare
Și n-avem nici o vină dacă urmăm natura.
(Elegii)
Arta medicinei constă în a distrage atenția bolnavului în timp ce natura îl vindecă.
© CCC
Natura folosește doar cele mai lungi fire pentru a-și țese modelele, astfel încât fiecare părticică din țesătura ei dezvăluie organizarea întregii tapiserii.
© CCC
A se vedea că imaginația naturii este mult, mult mai mare decât imaginația omului.
© CCC
Pasiunile omului sunt doar mijloace pe care natura le folosește pentru a-și îndeplini planurile.
(Justine)
© CCC