Războaiele nu se mai poartă în numele suveranului care trebuie apărat, ci în numele existenței tuturor; populații întregi sunt puse să se omoare între ele în numele necesității lor de a trăi. Masacrele au devenit vitale.
In Italia, timp de 30 de ani, sub tutela familiei Borgia, s-au inregistrat razboaie, o teroare de nedescris, crime si varsare de sange, dar italienii au reusit sa ni-i dea pe Michelangelo, Leonardo da Vinci si Renasterea in sine. In Elvetia, a existat mereu o dragoste frateasca; au avut 500 de ani de democratie si pace si ce ne-au oferit? Ceasul cu cuc.
El putea prezice războaiele şi foametea; acest lucru nefiind prea greu: mereu se duce undeva un război şi mereu undeva cineva suferă de foame.
Bellum parate, quoniam pacem pati non potuistis.
Pregătiţi războiul, fiindcă nu aţi putut răbda pacea.
(Titus Livius)
Englezii nu sunt fericiti daca nu se simt nefericiti, irlandezii nu fac pace daca nu sunt in razboi, iar scotienii nu se simt acasa daca nu sunt peste hotare.
Atunci cand cei bogati se razboiesc, cei ce mor sunt cei saraci.
(Diavolul si bunul Dumnezeu)
© CCC
De sase mii de ani, certaretilor oameni le place razboiul,
Iar Dumnezeu isi pierde timpul sa faca stelele si florile.
(Les Chansons des rues et des bois)
© CCC
Războiul este o chestiune prea serioasă pentru a fi încredințata soldaților.
Fraza istorica pronuntata in 1886.
J. Hampden Jackson ii atribuie acest citat in cartea sa „Clemenceau si a Treia Republica”. Este citata si astfel: Războiul este o chestiune prea serioasă pentru a fi încredințata generalilor”. Uneori este atribuita lui Talleyrand si Briand.
© CCC