Cine-şi primeşte sincer prietenul, respectuos rudele, cu politeţe pe cei mândri, cu sfaturi blânde pe cei rătăciţi, iar pe cei înţelepţi după felul lor de-a fi, acela este un om cu adevărat prietenos.
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obisnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea, cine preferă
negrul pe alb și punctele pe “i” în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învată ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este
nefericit în lucrul sau;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață
să nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-și distruge dragostea;
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângandu-și de milă
Și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că “a fi viu”
cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o traim…
Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica.
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să dorești să fii fericit, doreste-ți în fiecare zi…
(Cine moare?)
Să se ajute unul pe altul cu o vorbă, cu un sfat, cu un sprijin.
Alter ab altero adiutus (sit) communicando et monendo et fovendo.
(Cicero)
Sfat sub formă de ghicitoare: „Dacă legăturile nu se rup singure, încearcă să le rupi cu dinţii.”
Un sfat important era cel pe care l-am auzit dat odata unui tanar: sa faci intotdeauna lucrul de care iti este frica.
Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalti gresesc. Totdeauna. Cu o conditie: nici unul dintre voi sa nu-si inchipuie ca e celalalt. Nu va incredeti in afirmatiile altora. Repuneti totul in discutie. Fiti voi insiva. Nu ascultati niciun sfat: cu exceptia acestuia.
Sfatul este precum uleiul de ricin: esti dispus sa-l dai altora, dar detesti sa-l inghiti tu insuti.
© CCC
Singurul sfat… pe care o persoana il poate da alteia in privinta lecturii este sa nu asculte nici un sfat, sa urmeze propriile instincte, sa foloseasca propria ratiune, sa ajunga la propriile concluzii.
© CCC
Daca te-ai nascut, cum zici tu, cu talent, du-te drept la el si nu asculta sfatul care te abate de la matca.