Citate de Christopher Marlowe

Cine nu se considera un om fericit este un nefericit, chiar daca ar fi stapanul lumii.

Este deja un ghinion să fii primul care anunţă un dezastru. (Perșii) © CCC

Omul poate cunoaste numai profunzimea si tristetea nefericirii pe care o traieste el.

Niciodata nu suntem nici atat de fericiti, nici atat de nefericiti pe cat ne inchipuim.

Toate nedreptatile si suferintele de pe lume vin din faptul ca experienta nu poate fi transmisa — cel mult poate fi comunicata. Intre suferintele ce-ti sunt rezervate si ceea ce poti suporta se intinde intreaga cale a experientei, pe care omul nu o poate strabate decat de unul singur.

Adversis etenim frangi non esse virorum. Barbatii adevarati nu se lasa doborati de necazuri. (Silius Italicus, Punica)

Nenorocirea il face pe om mai bland, mai virtuos, natura lui devine mai sensibila.

Adesea, cand suntem nefericiti, simtim cu mai intensa durere nenorocirea altora; in loc sa se disperseze si sa se destrame, dimpotriva, sentimentul creste si devine mai puternic, mai adanc, mai intens.

Daca vorbesti indelung despre nefericirea din viata, in cele din urma vei ajunge sa nu mai percepi viata decat numai prin nefericirile ei.

Daca un om este nenorocit, sa-si aduca aminte ca neno­rocirea i se datoreaza lui insusi.

Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii trecute, in timp de nenorocire. (Divina comedie)

Multa nefericire a intrat in lume din cauza dezordinii si a lucrurilor ramase nespuse.

Lumea se plictiseste repede sa asculte nenorocirile altora si prefera sa-i ocoleasca pe cei nefericiti.

Oamenii care se plang in mod constant isi traiesc nefericirile de doua ori. De aceea, au o dispozitie morocanoasa. (Dutouriana) © CCC

Nu ravni ce n-o sa ai nicicand.

Nu exista nici fericire, nici nenorocire in lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta, si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire. Ca sa-ti dai seama cat de bine este sa traiesti, trebuie sa fi dorit sa mori.

In toata impotrivirea sortii, partea cea mai grea a nefericirii este sa fi fost fericit.

Trebuie, cand omul se crede cel mai fericit, mai grijuliu sa se pregateasca sa-ndure ale sortii lovituri.

Nenorocirile intamplatoare se lecuiesc usor; nu poti sa te feresti insa de niste evenimente care izvorasc necontenit din natura lucrurilor.

Trebuie sa fi resimtit in mod obisnuit nenorocirea sau sa te temi de ea pentru a lua parte la greutatile celor napastuiti.