O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina…
O, Zeita a Norocului, desarta e puterea ta divina, cand ni-e data intelepciunea. Noi, da, numai noi te facem, prin dorinte nesabuite, Zeita-atotstapanitoare si te asezam in ceruri.
Oamenii si-au alcatuit un ideal al hazardului pentru a-si scuza propria lor imprudenta. Rareori lupta hazardul impotriva intelepciunii, iar oamenii cu minte patrunzatoare stiu sa indrepte pe drumul bun imprejurarile vietii.
Norocu-i nestatornic si zboara ca un fum.
Cu bratele amandoua pastreaza-l langa tine;
te paraseste-adesea, oricat de strans l-ai tine.
Fii intelept si asculta ce-ti spun prieteneste;
e prea tarzie viata de maine: azi traieste!
Orice fapta care poate fi luata ca o pilda rea nu place chiar aceluia care a facut-o. Cea dintai pedeapsa este ca omul, fiindu-si singur judecator, nu se iarta pe sine, chiar daca el a castigat de pe urma judecatorului necinstit care a dat sentinta.