Citate despre Apreciere

Orice om cauta ca semenul sau sa-l aprecieze in aceeasi masura in care se apreciaza el insusi.

O clasa invinsa, suprimata de pe arena istoriei, tinde sa identifice destinul ei cu pieirea generala a intregii societati.

Lumea judeca produsele spiritului la fel ca lucrarile mecanice: cand cineva cumpara un inel, el spune:,,Acesta-i prea mic, celalalt, prea mare", pana ce gaseste unul pentru degetul sau; dar nici un inel nu ramane nevandut, pentru ca cel care nu e potrivit pentru mine, îi vine foarte bine altuia.

“Cunoaste-te pe tine insuti”. Nimic mai greu caci amorul nostru propriu exagereaza intotdeauna meritul nostru inaintea ochilor nostri.

Totul depinde de felul in care privim lucrurile, si nu de cum sunt ele insele.

Nimanui nu-i poate fi neplacuta propria sa infatisare; omul cel mai urat, ca si cel mai frumos, are dreptul sa se bucure de felul in care arata. Iar pentru ca bunavointa infrumuseteaza, si oricine se priveste in oglinda cu bunavointa, se poate afirma ca oricine e ingaduitor fata de el.

Nimic nu e bun sau rau in natura decat in raport cu felul de a vedea si de a simti al fiintelor fata de obiectele cu care sunt in legatura.

Nimeni dintre aceia pe care bogatia si onorurile îi asaza pe o treapta mai inalta, nu e mare. Atunci de ce pare mare? Pentru ca il masori impreuna cu piedestalul sau. Aceasta-i eroarea de care suferim, aceasta ne insala, ca nu apreciem pe nimeni dupa ceea ce este, ci îi adaugam cele ce-l impodobesc.

Ceea ce spui despre tine insuti e intotdeauna poezie.

Fiecare este ispitit sa se lase induiosat de sine si sa se zugraveasca asa cum ar vrea sa fie.

Indeparteaza aprecierea oamenilor; ea e vesnic sovaitoare si se imparte in doua parti contrare.

Fiecare om are cu necesitate cea mai inalta idee despre sine; in consecinta, fiecare respecta in altul numai imaginea sa proprie si asemanarea cu sine.

In ochii omului, propriile sale actiuni - trecute, prezente si viitoare - ii apar in intregime colorate in culorile necesitatii.

Pentru noi, oamenii, valoarea unui lucru creste in raport direct cu dificultatea de a-l dobandi.

Suntem expusi sa ne inselam in tot ce ne priveste.

Gusturile variaza dupa oameni, dupa toane.

Cand fiecare privim lucrurile sub alte aspecte si cu alti ochi, nu putem sa le gasim toti la fel.

Omului nu ii este dat sa iasa din sine insusi si sa se examineze la anumite intervale, facand abstractie de senzatia obisnuintei cu sine insusi. Iata ceea ce face ca fiecare din noi sa fie un mai bun critic al altora decat al lui insusi.

Cand discuti cu cineva, ia-l sub unul din aceste trei aspecte: ca superior, ca inferior si ca egal cu tine. Este superior? Sa-l asculti si sa-l urmezi! Este inferior? Sa-l inveti! Este egal? Sa fii intr-un cuvant cu dansul. Si asa, ai scapat de galceava.

E o proasta socoteala sa consideri un lucru de mare pret atunci cand il pierzi, iar cand il ai, sa-l consideri drept nimic.