Citate de Plutarh

Nimic nu e bun sau rau in natura decat in raport cu felul de a vedea si de a simti al fiintelor fata de obiectele cu care sunt in legatura.

Suntem intotdeauna nedrepti atunci cand gandim si vorbim despre altii, pentru ca pe unii ii infrumusetam cu simpatiile noastre, iar pe altii ii facem mai urati cu antipatia noastra si ambele sunt la fel de instinctive si oarbe.

Nu spune nimic bun despre tine, caci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rau despre tine, caci toti te vor crede.

Nimic nu e mai greu decat sa judeci dintr-un punct de vedere cu totul diferit de cel din care privesti.

Daca stai sa judeci cu luare-aminte faptele noastre, gasesti intotdeauna in ele felurite neajunsuri, si aceasta pentru ca natura, felurita si ea, il lumineaza pe unul intr-o privinta si pe altul in alta; de aceea, se intampla ca, stiind un ins un lucru pe care celalalt nu-l stie si necunoscand ce anume are de gand celalalt, fiecare isi da seama cu usurinta de greseala semenului sau, dar nu de a sa, si tuturor ni se pare ca suntem foarte intelepti, si poate mai mult tocmai in acele lucruri in care ne vadim mai nebuni.

Batranetea are destule lucruri dizgratioase; nu le mai adauga si viciile.

Fiecare ins, de la cea mai joasa si pana la cea mai inalta treapta sociala, are in jurul sau o mica lume de interese, cu vartejurile si atomii ei stramti.

Pictura este o poezie care tace; poezia e o pictura care vorbeste.

Este sigur ca in orice intelegere omeneasca omul crede ca da mai mult decat primeste.

E ciudat! Omul se revolta impotriva raului pe care il primeste dinafara, de la altii, si pe care nu-l poate inlatura; dar nu se lupta impotriva raului care zace intr-insul, cu toate ca este in putinta sa de a o face.

Firea omului este astfel alcatuita, incat ii vine greu sa judece problemele lui proprii dupa o regula generala, si mereu ii place sa faca exceptii in favoarea lui.

In ochii omului, propriile sale actiuni - trecute, prezente si viitoare - ii apar in intregime colorate in culorile necesitatii.

Niciun lucru nu e bun pentru toti, ci numai in raport cu unii; niciun lucru nu e adevarat pentru toti, ci nu­mai in raport cu cine crede astfel: nu exista metoda sau teorie care sa se poata aplica oricui, fara exceptie.

Fiecare om are cu necesitate cea mai inalta idee despre sine; in consecinta, fiecare respecta in altul numai imaginea sa proprie si asemanarea cu sine.

Nu-i aprobam pe altii decat pe temeiul asemanarilor pe care ne dam seama ca le au cu noi insine. Si se pare ca a pretui pe cineva inseamna a-l egala cu tine.

Daca valorile nu ne sunt revelate decat in stricta conexiune cu subiectivitatea noastra, relatiile ce rezulta de aici intereseaza totusi intreaga omenire.

De obicei, catalogam ca primejdiosi pe cei care au spiritul altfel turnat decat al nostru si ca imorali pe cei care n-au morala noastra. Categorisim apoi ca sceptici pe cei care nu impartasesc propriile noastre iluzii, fara sa ne intrebam macar daca nu cumva au altceva in locul lor.

N-ai patit nimic rau, daca recunosti ca nu suferi.

Aproape cu totii ascultam de cei ce sunt ingaduitori cu slabiciunile noastre si-i consideram nu numai binevoitori, ci chiar drept singurii barbati adevarati; le-o luam insa in nume de rau celor care incearca sa ne readuca la o judecata sanatoasa.

Fiecare dintre noi simte nevoia sa-si teoretizeze slabiciunile.