Mi-aşa de bine,
Mi-aşa de bine-atunci să-mi amintesc
Lacul verde şi foşnetul plopului,
Că undeva trăiesc ai mei, tata şi mama.
(Spovedania unui huligan)
Ce au oare anumite amintiri în ele că nu pot fi uitate? Pesemne că sunt niște bucăți de suflet ce te-nsoțesc mereu!
Raţiunea este măsura tăcerii.
Poate fi ceva mai important decat iubirea? Doar aceasta poate infrunta praful desertaciunii.
Sunt o iluzie pentru care tăcerea devine izvorul fericirii, iar infernul, poarta spre paradis.
În ce spaţiu poate să tacă ceasul zâmbetului iubirii noastre pentru totdeauna?
Sa trecem deci caci toate-s trecatoare,
Ma voi intoarce-adeseori in gand.
O, amintirea-i corn de vanatoare
Al carui sunet moare-n vant.
(Corn de vanatoare)
Oare amintirile nu constituie pentru noi o a doua viață, trăită mai intens decât cea reală?
(Fresce interioare)